Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 1. (Székelyudvarhely, 2001)
T. Bruder Katalin: Kerámiarestaurálás I.
acră, anume pentru piesele de culoare albă. Metoda tipic maghiară a prelucrării pieilor a ajuns prin secolul al XVI-lea în Franţa, unde până astăzi se cheamă "hongroyeurs". Tăbăcirea cu ajutorul materialelor unsuroase s-a răspândit cu precădere în Asia Centrală, în Orientul îndepărtat, şi în zonele cu climă rece. Există şi o metodă combinată a utilizării unsorilor şi a tăbăcirii cu soluţie de piatră acră. O metodă străveche este tăbăcirea cu ajutorul fumului. în industria actuală se foloseşte mai ales tăbăcirea cu crom, respectiv acţionarea cu anumite soluţii sintetice. Deteriorarea obiectelor din piele se poate datora tehnicilor de confecţionare, folosirii neadecvate, ori acţiunii condiţiilor de mediu. Aceste obiecte sunt adesea alcătuite din mai multe feluri de materiale (piele, textile, lemn, sticlă, etc.) Păstrarea obiectelor din piele se va face în cutii ferite de lumină şi de praf. Se recomandă utilizarea preventivă a unor substanţe insecticide. Eventualele infestări cu insecte se pot observa cu ajutorul capcanelor pentru insecte procurabile din comerţ. Impurităţile se îndepărtează mecanic de pe pielea uscată, cu pensulă, aspirator sau gume de şters. Blănurile se curăţă bine cu răşină sau târâte îmbibate în benzină. Pieile tăbăcite vegetal se pot curăţa şi cu diferite soluţii şi emulsii. Pieile ce s-au întărit se recomandă a fi pretratate în mediu umed înainte de curăţire. Uscarea lor se va face apoi gradat, în înveliş de vată de hârtie. Pentru a împiedica contractarea pielii, ea se poate întinde şi fixa cu ajutorul unor ace metalice inoxidabile. Se va proceda precaut dacă vom fi nevoiţi să folosim diferite unsori, pentru ca acestea, în cantităţi prea mari, vor cauza întărirea nedorită a obiectului tratat. Unsoarea se îndepărtează prin împachetarea temporară într-un material îmbibat cu benzină. efectua încă pe şantier, înainte ca sărurile solubile în apă să se transforme în carbonat de calciu ori de magneziu, adică în materiale nesolubile în apă. Ceramicile intens crăpate şi mult prea fragile, dacă condiţiile de şantier sunt improprii pentru o conservare complexă, se vor împacheta pentru restaurare aşa cum au fost descoperite. în funcţie de starea obiectului, fixarea se va face cu o fâşie de tifon, ori chimic, cu o soluţie de 10% de Paraloid B 72 în toluol, sau de 3% poli (vinil-butiral) în alcool. Se pot realiza şi înregistrări "in situ", prin utilizarea unui scutece de ipsos sau din spumă de poliuretan. După curăţire, solidificarea interiorului vasului se efectuează cu soluţie de Paraloid B 72, sau PVB. Ca material liant se utilizează soluţia de PVB, incoloră, maleabilă prin încălzire şi ieftină. Lipirea bucăţilor de porţelan şi de ceramică fină se face cu soluţii slab concentrate de Araldit. Pentru complectare este de preferat ipsosul colorat, iar ca materiale auxiliare plastelina ori ceara de uz stomatologic. Adăugarea pastei de ipsos să se facă pornind de la marginile obiectului, pentru a evita formarea holurilor de aer la suprafeţele de contact. Katalin T. Bruder Restaurator, Şef de secţie adjunct la secţia de restaurare Muzeul Naţional al Ungariei Katalin Orosz Specialist în arta restaurării pieii şi a hârtiei Archiva Naţională a Ungariei Katalin T. BRUDER Restaurarea obiectelor de ceramică Pentru a ne deprinde cu tehnica restaurării obiectelor de ceramică, trebuie să cunoaştem bine însuşirile de bază a diferitelor tipuri de argilă, respectiv tehnicile de confecţionare. Argilele se împart în trei mari grupe: colinit, illit şi montmorillonit. în privinţa utilizării practice, materiile de bază folosite în meşteşugul ceramicii pot fi de tipul caolinelor, rezistente sau nerezistente la foc, materiale cu conţinut de betonit. Tehnica confecţionării poate fi şi ea variată: prin adăugire, la roata, prin modelare în formă fixă, prin modelare liberă, turnare, presare. După uscare arderea se face la 800-1000 °C (vase ceramice), 1100-1300° C (porţelanuri, klinker, ceramici rezistente), 1300-1500 °C (şamot). Majoritatea obiectelor descoperite cu ocazia săpăturilor arheologice fac parte din categoria obiectelor ceramice. Spălarea lor cu apă curată se va 91
