Zepeczaner Jenő: Székelyudvarhely. Műemlékek (Székelyudvarhely, 1996)
Fontosabb irodalom Albert Dávid: A székelyudvarhelyi vár. Múzeumi Füzetek 3. Székelyudvarhely 1991. B. Nagy Margit: Stílusok, művek, mesterek. Bukarest 1977. Boros Fortunát: Az erdélyi ferencrendiek. Cluj — Kolozsvár 1927. Dávid László: A középkori Udvarhelyszék művészeti emlékei. Bukarest 1981. Entz Géza: A székelyudvarhelyi katolikus plébániatemplom. Közlemények az Erdélyi Múzeum érem- és régiségtárából. Kolozsvár 1943. Gönczi Lajos: A székelyudvarhelyi ev. ref. kollégium múltja és jelene. Székelyudvarhely 1895. Lakatos István: Székelyudvarhely legrégibb leírása. Fordította Jaklovszky Dénes. Kolozsvár 1942. Szeles János — Szeles Márton — Szájdel János: Székelyudvarhely története. Közli Szádeczky Lajos. Erdélyi Múzeum XV. (1897) Rezumat Odorheiu Secuiesc datorită caracterului său de centru meşteşugăresc medieval, de vechi oraş al şcolilor, respectiv — parţial — şi în calitate de centru politico-administrativ al secuimii (ca ’’scaun mamă”) şi-a dobândit o atmosferă istorică specifică, punctată de câteva monumente istorice şi de artă: Capela lui Isus (sec. XIII. — s-a emis şi ipoteza potrivit căreia ea ar fi databilă în secolul XVI.), care poartă amprenta stilului romanic, cetatea Székely Támadt (= Secuiul Atacă, iniţial mănăstire dominicană, transformată în cetate în 1492, fundamental reînnoită şi modernizată în 1562); apoi câteva monumente baroc: biserica şi mănăstirea franciscanilor (1712-1779), clădirea veche a colegiului reformat (1771), biserica reformată (1781) şi biserica romano-catolică (1787-1793). Alături de aceste monumente propriu-zise mai merită a fi semnalate şi câteva străzi cu căsuţe de meşteşugari-breslaşi, cu mici prăvălioare ce dădeau în stradă; mărturii ale vieţii de breaslă de la sfârşitul evului mediu (în special strada Cetăţii şi strada Sântimbru). Epoca de înflorire a oraşului a fost perioada dualismului austro-ungar, când au fost construite o serie de edificii reprezentative, demne de atenţia vizitatorului: Liceul Real de Stat (1891, azi Liceul Agricol), clădirea nouă a colegiului reformat (1912, azi Şcoala Normaiă Benedek Elek), clădirea nouă a 15
