Ciubotă, Viorel: Vicariatul Naţional Roman din Carei (Satu Mare, 1997)
Cap. I Crearea Vicariatului Naţional Român Carei. Premise istorice
la această mişcare precum şi numărul mic de semnatari ai memoriului. Astfel din localitatea Makó (Macău) din 2272 credincioşi greco-catolici semnează doar 350 de persoane, deşi această localitate a fost întotdeauna în fruntea agitaţiilor pentru înfiinţarea episcopiei maghiare. Din Nyiracsăd din 1149 greco-catolici semnează doar 28, din Cărei, la 1020 credincioşi doar 62 de semnături, din Porcsalma la 618 credincioşi doar 82 semnături, din Csegöld la 574 credincioşi doar 32 semnături1 Din episcopia Gherlei figurează parohia română Şatu Maré care la cei 1033 de credincioşi are doar 49 de semnături. De remarcat că din Arhiepiscopia Blajului nu erau adeziuni11. Urmează, în procesul de constituire a episcopiei de Hajdúdorog, mai multe episoade care din păcate au avut grave repercursiuni asupra populaţiei româneşti precum şi a integrităţii teritoriale a episcopiilor greco-catolice române. Ne referim la conferinţele episcopatului catolic şi greco-catolic din Ungaria din 9 ianuarie, 9-10 noiembrie 1911 şi 8 februarie 1912. La aceste întruniri delegaţii românilor au acceptat în principiu (“... s-a primit aceasta cu hotărârea unanimă a corului episcopesc, nime nu a avut nimic împotrivă şi nici noi”) crearea noii episcopii, deşi au condiţionat acceptarea de consultarea episcopilor greco-catolici români în privinţa parohiilor care urmau să fie cedate 12 De la acest accept nu a mai fost decât un pas până la următoarea şedinţă din 8 ianuarie 1912 când delegaţilor români le-a fost prezentată lista parohiilor care urmau să facă parte din noua episcopie maghiară, în chiar dimineaţa dezbaterii, astfel ca ei să nu poată studia documentul13. Raportul şedinţei trimis la Roma a fost întocmit în sensul că toată lumea a luat la cunoştinţă lista parohiilor noii episcopii14. Sigur este discutabilă această cedare a episcopilor români în faţa ofensivei conjugate a guvernului şi a episcopului catolic maghiar. Dar dacă analizăm contextul politic al acelor ani vom observa că de fapt pentru populaţia românească din Transilvania sunt ani grei din punct de vedere al mişcării naţionale. în presa vremii s-a vorbit mult de o posibilă trecere a greco-catolicilor români la ortodoxie ca o formă de protest împotriva hotărârii Papei de la Roma. Dar cum bine remarca Alexandru Vaida Voievod, un foarte bun cunoscător al scenei politice din imperiu, prin această trecere nu s-ar fi ajuns la nici un rezultat “nu pentru că şi chestia înfiinţării diecezei gr<eco>orient<ale> maghiare e hotărâtă, dar mai cu seamă din alte consideraţii. Mai mult de câteva mii de suflete nu putem avea nădejde să putem trece la ortodoxie. Şi chiar 8
