Ciubotă, Viorel: Vicariatul Naţional Roman din Carei (Satu Mare, 1997)
Cap. II Recunoaşterea oficială a Vicariatului Naţional Român Carei
adunări poporale ţinute în Sătmariu şi Careii Mari, prin urmare de acum înainte în administraţia bisericească a parohiei de Pişcolt am introdus ca limbă oficioasă limba română’’^. Locuitorilor din Vezendiu în 4 decembrie li s-a citit în biserică Circularul nr. 1 al Vicariatului de către preotul local Nicoale Bota. Poporul “cu mare bucurie a primit ştirea despre ruperea de către biserica de Hajdúdorog... Deşi reprezentanţi de-ai lor au participat la adunarea din 13 noiembrie de la Satu Mare votând pentru dezlipirea de episcopia de Hajdúdorog, locuitorii din Amaţi într-o adresă trimisă după 15 decembrie şi sémnatá de 49 de persoane declară “că vicariatul român din Careii Mari constituit din bisericile adnexate cu forţa de episcopatul de la Hajdúdorog <îl> recunoaştem cu jurisdicţiune şi de for suprem interimat până la reîncorporarea asupra bisericii noastre”^. Vestea despre înfiinţarea Vicariatului Naţional Român dş la Cărei a ajuns relativ repede, prin intermediul presei, şi în parohiile Vicariatului secuiesc care deşi se aflau deja pe teritoriul eliberat de armatele române, din punct de vedere al administraţiei bisericeşti aparţineau tot de Hajdúdorog. Probabil nedorind să încalce în mod flagrant dreptul bisericesc, o parte din parohiile din această zonă îşi exprimă adeziunea la Vicariatul de la Cărei până la reîncorporarea lor la Mitropolia Blajului. Astfel parohia Ghimeş Făget din protopopiatul Ciuc în 7 decembrie îl informează pe Romul Marchiş că “nu mai voesc să se ţină de episcopia de Hajdúdorog” lucru de care a fost înştiinţat şi episcopul Miklóssy. Ei doreau să se ţină seama de această hotărâre în momentul revizuirii bulei “Christifideles’’^®. în 8 decembrie se desfăşoară la Şardu Nirajului adunarea credincioşilor din protopopiatul Târgu Mureş, unde au luat parte delegaţi din localităţile Şardu Nirajului, Lăureni, Sântandrei, Mircurea Nirajului, Bolintineni, Sânişor, Sântioana, Poeniţa, Veţa şi Bozeni, sub preşedinţia preotului Alexandru Gligor. Adunarea a hotărât ruperea tuturor legăturilor “cu episcopul de Hajdúdorog" iar în al doilea rând alăturarea “întru toate acţiunii vicarului de Sătmar Prea On<oratul> Domn Romul Marchiş, ne-supunem guvernării D<om>niei sale. îl rugăm ca să binevoiască a exopera de la Sfântul Scaun Apostolic încorporarea din nou la Arhidieceza de Alba lulia şi Făgăraş...”. La sfârşit Alexandru Gligor făcea un apel către toţi preoţii ca să-i urmeze exemplul şi să anunţe la locurile competente despre aceasta. Tot sub preşedinţia lui Alexandru Gligor se desfăşoară în 11 decembrie 1918 şi 24
