Stern, Mór: Evreii Sătmăreni (Satu Mare, 2013)
Capitolul VI
comunică oficial fostei comunităţi motivele ieşirii lor. în răstimp licăreşte speranţa restabilirii păcii, atât unele persoane cât şi unele comisii câştigând împuternicire de la comitetul reprezentanţilor pentru a mijloci împăcarea, însă făcând abstracţie de faptul că unii membri plecaţi şi-au cerut întoarcerea înapoi, problema rupturii s-a putut considera înfăptuită, comunitatea status quo se înfiinţează şi începe războiul administrativ între cele două comunităţi în jurul gabel lei. Dar cu timpul toate trec, pentru că în 1901 între cele două comunităţi se instalează învoiala şi fiecare comunitate merge mai departe pe drumul său. Ruptura produsă în comunitatea ortodoxă sătmăreană a pornit din motive personale, şi anume din dezavuarea preşedintelui ales Teitelbaum Herman. Pentru că acea grupare care l-a dorit pe el ca preşedinte, lider cu talente deosebite în domeniul economic şi despre a cărui sensibilitate socială ne este martoră Bucătăria Populară Evreiască, această grupare deci, nu a putut suporta îndepărtarea lui Teitelbaum prin colaborarea cu biroul de intermediere. în schimb, este dc ştiut că Teitelbaum Herman, remarcabilul fmanţist evreu, nu şi-a organizat de fapt modul de viaţă după principiile ortodoxe, prin urmare alegerea lui ca preşedinte era în contradicţie cu concepţiile sensibile ale părţii ortodoxe. Greşeala deci, s-a comis atunci când credincioşii săi - care cu siguranţă doreau să fie în slujba comunităţii - l-au nominalizat pe talentatul Teitelbaum, fără să examineze posibilele 93
