Stern, Mór: Evreii Sătmăreni (Satu Mare, 2013)
Capitolul V
centrale, dar tot de atâtea ori au fost returnate pentru că nu au fost considerate ca fiind acceptabile, cu toate că prezentarea statutelor a fost urgentată deja şi pe calea administraţiei ministeriale. Timpul curgea şi au venit anii ‘80 iar statutele erau încă tot pe drumuri între Satu Mare şi Budapesta şi ba erau trimise înapoi ca inacceptabile de la minister , ba de la biroul central, ba de la o mai nou înfiinţată comisie comunitară ce lucra la modificările dorite. între timp s-a întâmplat că pe undeva s-au împotmolit şi au dispărut statutele, aşa că au trebuit să fie întocmite din nou. în sfârşit în 13 martie 1887 corpul reprezentanţilor a acceptat ca definitivă formula redactată a statutului, din care totuşi au uitat paragrafele referitoare la instituţiile judecătoreşti alese, lipsă pe care au completat-o în şedinţa din 17 aprilie. Statutul astfel pregătit şi care mai este valabil până în ziua de astăzi a fost validat de biroul central în 29 aprilie 1889 iar de minister în 11 mai. Acest statut conţine pentru prima dată calificativul de comunitate ortodoxă şi condiţia ca moştenirile aşchenade şi amenajarea interioară a templului să nu poată fi schimbate. Textul cu referirea sună astfel: „1. §. Locuitorii evrei din Satu Mare constituie o comunitate autonomă ortodoxă care s-a format pe baza statutului autonom ortodox national evreiesc, cu aprobare regală din 22 octombrie 1871. 2. §. Scopul acestei comunităţi este susţinerea şi dezvoltarea tuturor 83
