Stern, Mór: Evreii Sătmăreni (Satu Mare, 2013)
Capitolul V
Dumnezeu piere în păcatul său, ţie îţi revendic moartea lui, dacă nu l-ai avertizat pe drumul său... Cine a iubit în inima lui credinţa adevărată ţine arma şi se avântă în luptă, strigă în mulţime: aici la mine, cine stăruie cu Unicul Dumnezeu şi cu Tora sa... Noi simţim marea datorie. Vedem de o bună bucată de vreme acele înnoiri ale timpului nou, acea pustiire din via lui Dumnezeu, acea infinită sălbăticire în Israel, cum rup baricadele ridicate de cunoscătorii lui Dumnezeu; cum conştient o fac, ceea ce este lovitură împotriva lui Dumnezeu; şi cum se pregătesc pentru cultul idolului; ...vedem schimbările îndrăzneţe în stilul sinagogilor, în construirea de turnuri, în ridicarea bimei, în despărţirea tindei femeilor, în aşezarea hupei, în vestimentaţia aleşilor la rugăciune, alături de strigătul puştilor; în practicile ritualului şi rugăciunile lui Izrael, în melodiile strămoşilor, cu ajutorul muncii lui Satan cu îngerii răi, ca să fie totală asemănarea, ca să meargă uşor amestecarea prin legea religiei popoarelor, ca slăbită religie evreiască să fie smulsă din rădăcini... De aceea scriem cu litere de neşters, generaţiilor viitoare şi adresându-ne cu aducere aminte, ceea ce urmează aici: Este interzis a se predica în limba altui popor; chiar aşa este interzis a asculta predica spusă în limba altui popor. De aceea cine este evreu, acela iese din templul unde rabinul, sau altcineva predică în limbă străină; cine predică, poate predica doar în limba ebraică, pe care o vorbesc locuitorii coşeri ai acestei ţări. 77
