Stern, Mór: Evreii Sătmăreni (Satu Mare, 2013)
Capitolul II
<s!% aieanilor următori se poate stabili şi că, înjositoarea taxă de toleranţă introdusă ilegal încă din vremea Măriei Tereza în 1749, în ciuda faptului că Ferdinand al V-lea în 1846 a şters-o, pentru că evreii au răscumpărat-o, totuşi evreii din comunitatea sătmăreană erau nevoiţi să o plătească încă şi în anul 1852 şi în anii următori, prin intermediul comunităţii din Cărei, ca fiind reşedinţă de judeţ. De asemenea, de-a lungul anilor, comunitatea sătmăreană era impozitată pentru fondurile şcolii naţionale evreieşti, pe care le-au plătit ca răscumpărare a tributului militar impus de către Haynau. Constituirea comunităţii evreieşti sătmărene coincide cu aşezarea în Satu Mare a şef-rabinului Mandelbaum Farkas, care după amintirile familiei, a fost chemat din comunitatea Botizului, locul anterioarei sale locuiri, de cel puţin 15-16 familii bine situate în comunitate, să le fie şef-rabin. De fapt înainte, şef-rabinul a locuit la Cărei, ca şi prietenul său Perlsz Majer, şef-rabin acolo, şi a ajuns la Botiz prin căsătorie, unde în acele vremuri a existat o comunitate alcătuită din somităţi şi învăţaţi evrei, care putea susţine şi o şcoală talmudică renumită (ieşiva). La început, datorită numărului modest de membri, comunitatea sătmăreană s-a putut fonda cu greu, ceea ce este adeverit şi de faptul că pentru întreţinerea casei şef-rabinului Mandelbaum - după tradiţia familiei - timp de circa un deceniu şi jumătate procurau necesarul de alimente din Botiz, din gospodăria socrului său Holländer Dávid proprietar botizean cu prestanţă. 51
