Stern, Mór: Evreii Sătmăreni (Satu Mare, 2013)

Capitolul I

Propunerea a fost primită şi s-a adus la cunoştinţa demnităţii primarului, pentru ca aceste recomandări să devină obligativităţi prevăzute în contractul de închiriere ce se pregătea pentru măcelăria oraşului Satu Mare.“

Din desfăşurarea evenimentelor de mai târziu reiese că ordinul consiliului a rămas doar un lucru scris, iar comunitatea, ca să se elibereze de suprapreţul cămătăriei măcelarilor privilegiaţi a fost nevoită să-şi procure carnea de la ţară. însă şi acest lucru a fost interzis de consiliu, şi ca pedeapsă, carnea a fost confiscată. La această întâmplare se referă înregistrarea cu nr. 1164 din anul 1844 din protocolul consiliului:

„Cele 10 măsuri de carne aduse de măcelarul evreu (şachter) Farkas Dávid, considerate un prejudiciu pentru chiria dreptului de măcelărie, au fost confiscate, acesta fiind acuzat că le-a comercializat, deşi acuzatul a negat că ar fî început vânzarea şi nici nu s-a dovedit acest lucru împotriva lui. El a recunoscut că a adus carnea pentru vânzare, conform contractului cu conducerea comunităţii evreieşti, crezându-se îndreptăţit să vândă carnea, conform punctului 2 al acestuia, dar a fost amendat cu confiscarea cărnii şi o amendă de 30 de creiţari şi i s-a reîntocmit înţelegerea respectivă, cu omiterea punctului 2.“

între altele în anul 1844, când deja era constituită o comunitate evreiască în Satu Mare, consiliul extern din nou ar fî dorit să întoarcă timpul cu un secol, pentru a împiedica egalitatea în drepturi a evreilor.

37