Stern, Mór: Evreii Sătmăreni (Satu Mare, 2013)
Capitolul I
Astfel, în şedinţa de consiliu din 30 ianuarie 1830, consilierul care se ocupa cu problemele financiare Laki Sándor, răspunde la plângerea împotriva evreului Markovits Lázár, care nu a transportat oraşului cele 1000 de cubulus de pălincă din cereale, acesta neprezentându-se la dezbatere în ciuda citaţiei, nici personal şi nici prin delegat. S-a hotărât că supraveghetorul vinului poate efectua achiziţii pentru acoperire „pe punga pârâtului“, iar pentru partea fiscală îl condamnă pe pârât la 3 frt. 01. în 6 februarie 1830, Camera Regală comunică în consiliu, ordinul nr. 964, conform căruia, evreilor, atât lui Reuch András cât şi lui Markovits Lázár li s-a aprobat contractul de arendare, contrar cererii lui Weisz János. Deoarece în acea perioadă cetăţeanul Weisz János a arendat dreptul de a comercializa băuturi în oraş, se pare că acest drept a fost dobândit de către Reuch András şi Markovits Lázár. Din aceasta reiese că acest Markovics Lázár locuia deja în oraş. în şedinţa consiliului din 7 august 1830 s-a discutat cazul arendaşului berăriei, Markovics Salamon care a contestat împotriva unei hotărâri a comisiei economice. Drept care, contestaţia a fost transferată de consiliu către adunarea generală a oraşului pentru examinare. Aceasta, în şedinţa din 14 august, pe baza referatului juratului principal, în care se face referire de asemeni la arendaşul principal, tot evreu, care nu a contestat hotărârea, respinge contestaţia - şi astfel se poate lua ca situaţie reală faptul că, în acest an în Satu Mare locuiau deja mai 23
