Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Adrian Brişcă: Locul Aristinei Pop în Mişcarea de partizani din Munţtii Ţibleşului

de urmărire s-au năpustit asupra ei, dar a fost protejată de straiele bărbăteşti, de lână. Cei doi fraţi au fost capturaţi, în timp ce Hoţea a fost împuşcat mortal. Era în dimineaţa zilei de 9 martie 1953.

Partizanii arestaţi au fost duşi la Securitatea din Tg. Lăpuş, apoi la Baia Mare şi în sfârşit la Satu Mare, unde au fost anchetaţi sub teroare şi umilinţe de nedescris. în beciul Securităţii din Satu Mare, s-a îmbolnăvit Aristina de tuberculoză pulmonară. Procesul a avut loc la Oradea, pe data de 27 august 1953, sub prezidenţa generalului maior de justiţie Alexandru Petrescu, venit special de la Bucureşti. Cu excepţia Aristinei, care a fost condamnată la 20 ani temniţă grea, toţi ceilalţi partizani au fost condamnaţi la câte 25 ani m.s., deşi nu s-au făcut vinovaţi de acte de teroare sau jaf, şi au trecut prin diferite închisori comuniste, până în 1964.

în anul 1955, aflată în penitenciarul spital Văcăreşti, Aristina Pop a fost zărită, printre gratii, de Nicolae Săileanu, şi el deţinut, care se îndrăgosteşte de ea. I se spunea “Mărioara Partizanca”. După zece ani, la 30 iulie 1965, s-au cununat religios, în secret, în Lăpuşu Românesc. Dar suferinţele Aristinei Pop-Săileanu n-au încetat după cei 20 ani de calvar, începând de la vârsta de 13 ani. Chinul s-a prelungit şi după liberarea din închisoare, încât a rămas cu impresia că a fost mult mai liberă în celulele penitenciarelor, decât afară.

Bibliografie selectivă:

1. Ştefan Bellu, Pădurea Răzvrătită, Ed. Gutinul, 1993.

2 A.S.R.I., Fondul D. dosar 2166, f. 107, 139. 181,208, 257.

3. Aristina Pop-Săileanu, Interviu, Bucureşti, 23.09.1996.-315-