Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)
Crina Bodea: Mărturii din universul concentraţionar
MĂRTURII DIN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR— -----------------------------------------------------jp-----------------------------Crina Bodea 1. Arestarea ■ Curând după instalarea comunismului la putere, România a început să fie transformată într-o imensă puşcărie. Teroarea pătrundea peste tot. Moartea de asemenea. Dacă însă în ţară ea era dirijată cu încetinitorul, au existat şi unele locuri specializate, în care moartea s-a aplicat după un binechibzuit ghid al crimei. Aceste locuri se numesc: Jilava, Văcăreşti, Aiud, Gherla, Canal, Stuf, etc., etc. în 1948 puterea comunistă ajunsă la cârma ţării, nesigură încă de sine, dar sigur că va izbuti, a început o masivă vânătoare a adversarilor. Avalanşe de arestări, de anchete, avalanşe de procese, de condamnări. Am văzut că şi greco-catolicii au căzut în această cursă. Episcopul de acum al diecezei Oradea afirmă: "Motivul prigonirii greco-catolicilor a fost politic; eram sub influenţa ruşilor, şi Biserica (ortodoxă) era şi ea dirijată tot de la Moscova. Stalin nu putea ierta Papei că a condamnat comunismul sovietic. Ştia că asupra romano-catolicilor nu va putea pune stăpânire, pentru că ei erau mult prea mulţi, astfel că am rămas doar noi...”1. Pentru a se muşamaliza situaţia reală care exista în cadrul Bisericii greco-catolice, cei care nu înţelegeau să se alinieze noilor direcţii, trebuiau eliminaţi. Nu s-a ţinut cont nici de rolul decisiv al acestei Biserici Unite în apărarea fiinţei naţionale şi nici de faptul că reprezentanţii acestui cult erau inestimabile comori de cultură, de inteligenţă, care dacă ar fi fost lăsate în libertate ar fi aşezat o solidă cultură la temelia acestui popor. Odată cu episcopii şi preoţii grecocatolici a fost închisă toată crema intelectualităţi româneşti; au fost arestaţi oameni politici, profesori, avocaţi, doctori, ingineri, artişti, care lăsaţi liberi, lăsaţi să creeze ar fi dat culturii acestui popor, valori de nepreţuit. Dar arestaţi în anii lor cei mai frumoşi, multe din operele de seamă ce ar fi putut să fie, s-au spulberat între zidurile întunecoase şi reci ale unei celule. Iar după eliberare, poate timpul n-a mai avut răbdare cu ei, şi roşi de boli, de tristeţe s-au stins având încă atâtea de spus şi atâtea vise neîmplinite. Şi aşa am rămas mult mai săraci spiritual, decât am fi putut să fim.Şi toate astea, pentru ce?! Arestările au devenit mult mai numeroase pe la sfârşitul lunii oct. şi în nov. 1948, astfel încât înainte de 1 decembrie 1948 mai bine de 600 de preoţi erau în temniţă. Primul episcop arestat a fost loan Suciu administratorul apostolic de Blaj, în ziua de 27 oct., împreună cu secretarul său eparhial A. Rusu. în noaptea de 28-29 oct. au fost arestaţi episcopii Valeriu Traian Frenţiu, Alexandru Rusu, loan Bălan Vasile Aftenie. Episcopul luliu Hossu a fost arestat la aeroportul Băneasa, în drum spre Ministerul Cultelor, cu Statutul de funcţionare a Bisericii Catolice de ambele rituri în mână, şi a fost dus la Ministerul de Interne. Toţi episcopii au fost duşi direct la vila de vară a Patriarhului, la Dragoslavele (judeţul Muscel), puşi sub paza militară a siguranţei, cu regim de lagăr. La Dragoslavele li s-a interzis orice legătură cu exteriorul şi au început să fie supuşi zilnic la lecţii de marxism, dar cu un rezultat nul. De aici au fost duşi la Căldăruşani, unde au fost supuşi unui regim mult mai aspru, practic unui regim de exterminare. La 25 mai toţi clericii grecocatolici de la Căldăruşani au fost transportaţi la închisoarea de la Sighet. Vom reveni pe parcurs asupra martirajului episcopilor uniţi, pentru că martirii sunt într-adevăr şi potrivit “clasificării” pe care
