Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Ioan M. Bota: Oameni, fapte şi evenimente în părţile sătmărene, perioada 1945-1952

protopopul Dr. loan Dragomir. Părintele Mihai Sabău de la parohia de peste Someş, lângă Burdea, turnase fundaţia viitoarei biserici (azi construită pe locul de atunci de către ortodocşi), dar nu-şi putea părăsi turma, care avea nevoie de activitatea lui pastorală. Curatorul catedralei recurse la chemarea studentului-teolog Bota loan de la Blaj, anul IV, care săvârşise ca lector, împreună cu colegul său Al. Barbu, Sf. Liturghie sub conducerea protopopului Dr. loan Dragomir şi ţinuse mai multe predici. Cu aprobarea Episcopului administrator apostolic al Archidiecezei Blajului Dr. loan Suciu, de pie memorie, teologul Bota loan sosi în Sâmbăta lui Lazăr la Protopopiatul Satu-Mare, fiind primit cu bucurie de Păr. Mihai Doboşi şi doamna sa preoteasă. A doua zi, Dumineca Floriilor, catedrala era plină de lume. După sfinţirea stâlpurilor şi începerea Sf. Liturghii ale cărei răspunsuri erau date de strălucitul cor condus de domnul Sabău L, Teologul-lector a ţinut predica cu tema: "Mai există Dumnezeu?" în care a demonstrat cu argumente indubitabile prezenţa lui Dumnezeu în întregul univers creat de El şi a atenţionat că politicienii atei vor să-l scoată din viaţa socială şi personală pentru a putea înrobi mai uşor sufletele oamenilor. “Zis-a cel nebun în inima sa: Nu este Dumnezeu - spune psalmistul David - să nu vă număraţi cu acei nebuni, iubiţi credincioşi, căci vă veţi pierde nu numai libertatea, ci şi mântuirea sufletelor voastre”. Agenţii Siguranţei aflaţi în biserică notau tot ce era potrivnic politicii înrobitoare comuniste. Au urmat predici rostite în fiecare zi a Săptămânii Patimilor în care credincioşii au fost îndrumaţi să trăiască statornici în credinţa catolică românească şi să nu dea crezare nici unui agent, care-i îndeamnă împotriva Bisericii Române Unite şi a intereselor noastre româneşti. Totul a fost notat.

în Ziua Sf. Paşti Sf. Liturghie solemnă a fost urmată de altă predică în care învierea lui Isus a fost cunoscută ca un fapt istoric indubitabil! A urmat Dumineca Tomii, în care predicile rostite în biserică şi în cadrul Reuniunii Mariane (cca. 100 de credincioase) vizau pe necredincioşii duşmani ai lui Dumnezeu şi ai Neamului românesc creştin şi încurajau statornicia lor în credinţă. Aici alte notaţii şi informări la Siguranţa din Satu-Mare.

După absolvirea anului IV şi susţinerea tezei de licenţă în Teologie, studentul Bota loan aflat şi în anul III la Facultatea de Filosofie şi Literatură a Universităţii din Cluj, pe care o făcea cu aprobarea superiorilor bisericeşti cu semi-frecvenţă, a plecat pe Şantierul Bumbeşti-Livezeni la lucru, pentru construirea căii ferate.

Aici în ziua de 20 iulie 1948 rugat de Păr. Berinde Al. din Iscroni a concelebrat cu dânsul Sf. Liturghie ca lector şi a ţinut predica “Sf. Ilie prorocul-persoană istorică” în prezenţa unui mare număr de studenţi sosiţi de pe şantier. A doua zi plecând la lucru a fost acostat în trenul de.lucru, format din vagoane deschise, platforme, de şeful politic al şantierului, care l-a întrebat dacă crede în Dumnezeu, care pentru el nu există. La această provocare studentul I. Bota i-a răspuns cu argumente plauzibile în aplauzele tuturor celor prezenţi căci la aceea dată majoritatea studenţilor credeau în Dumnezeu. Seara au fost adunaţi toţi comandanţii celor 120 de brigăzi de studenţi sosiţi la muncă “patriotică” pe şantier şi li s-a spus că în mijlocul lor se află “agentul Vaticanului studentul Bota loan”. Imediat după şedinţă studentul Călugăru I. de la medicină, originar din Blaj, a sosit pe neaşteptate la studentul Bota, l-a sculat din somn, i-a spus că în această noapte ştie că Securitatea Petroşani îl va aresta, l-a sfătuit să plece imediat acasă, i-a dat ordinul de transport şi certificatul medical şi astfel prin locurile cele mai întunecoase s-a strecurat la gară, şi-a vizat ordinul de transport şi cu primul tren a plecat acasă. Ajuns la Vetiş, şeful postului de jandarmi, plutonier maior Macarie, un moldovean cinstit, l-a vizitat acasă şi i-a spus că a doua zi dimineaţa să se prezinte la post. în dimineaţa zilei următoare, acelaşi şef de post, Macarie, însoţit de sergentul major Puşcuţă Constantin au intrat timpuriu în casa studentului Ion Bota, spre surprinderea mamei şi surorilor şi i-au dat să citească ordinul Securităţii Petroşani transmis celei din Satu-Mare: “Prindeţi, arestaţi şi înaintaţi Securităţii Satu-Mare pe studentul în Filosofie de la Universitatea din Cluj, Bota loan, duşman al poporului şi orânduirii sociale”. La sfârşitul acestei lecturi studentul Bota nu s-a speriat, ştiind că aşa ceva îl aşteaptă, însă i-a spus şefului de post Macarie că nu se simte vinovat cu nimica şi se va prezenta personal Securităţii. Domnul şef Macarie l-a sfătuit să nu se prezinte, căci va avea mult de suferit, ci să fugă de sub escorta sergentului major Puşcuţă, când vor ajunge la “Casa robilor iar Puşcuţă după ce se va fi îndepărtat mult să tragă trei salve de puşcă că a evadat de sub escortă”. Studentul Bota a răspuns că nu va fugi. “Bine, domnule teolog. Te bagi în gura lupului!”. A plecat însoţit de domnul sergent major Puşcuţă, au ajuns în faţa hotelului “Dacia” din centrul oraşului, unde staţiona maiorul Weiss-262-