Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Viorel Ciubotă: Câteva aspecte inedite privind egimul confiscărilor de bunuri ale elitei sătmărene în anul 1949

liba a Episcopiei greco-catolice, care erau sechestrate din data de 4 februarie 1949. La Apa se preiau 92 ha de teren iar de la liba 4 case de locuit, 157 iugăre pădure, 30 iugăre păşune, 4 iugăre de vie, 6 iugăre fâneaţă, 14 iugăre livadă şi 14 ha teren arabil deci în total 135,32 ha34

în 20 aprilie 1949 se preluau bunurile Mănăstirii “Sf. Vasile” din Bixad, prin încheierea a două procese verbale de predare-primire. în primul se preia aşa numitul castel Păsztory, intrat în proprietatea mănăstirii la moartea fostului egumen cu 44 ha de teren. Inventarul aflat în castel este foarte sărăcăcios: 25 de bucăţi paturi de fier, 12 bucăţi paturi de lemn, 17 bucăţi tabureţi, 11 bucăţi saltele, 16 bucăţi mese mici, 11 bucăţi laviţe, 7 bucăţi bănci pentru şcoală, 10 bucăţi fotolii35. Printr-un alt proces-verbal se prelua clădirea principală a mănăstirii formată din 25 de camere, 227 ha teren din care 46 ha arabil, 45 ha fâneaţă, 93 ha păduri, etc. Inventarul viu era alcătuit din 6 cai de muncă, 2 boi, 9 vaci, 48 de oi şi 25 bucăţi de stupi sistematici3®.

Soarta celor expropriaţi nu a fost deloc uşoară, mai ales că au trebuit ca în termen de 15 minute să evacueze casa, cum este cazul lui Antal Mihai din Mărtineşti37, acţiunea desfăşurânduse de obicei în jurul orei 3 dimineaţa. în general, cei expropriaţi nu au putut să-şi ia mai nimic din bunuri, deşi legea prevedea că au dreptul la lucrurile personale şi la hrană. Aşa este cazul văduvei Persenszky luliana care a fost scoasă în noaptea de 5 martie din casă “fără nici o bucată de haină”38 sau a preotului reformat Gacsălyi Zsigismund evacuat împreună cu soţia din Culciu Mic şi deportat la Târgu Mureş fără a avea posibilitatea să-şi ia măcar veşmintele preoţeşti39. Probabil că aşa au păţit marea majoritate a celor expropriaţi. Nu prea se întâlnesc multe cazuri de înapoiere de bunuri în limitele legale, iar atunci când totuşi se admite vreo cerere, bunurile înapoiate sunt derizorii. Astfel Buteanu loan din Seini cere să i se înapoieze strictul necesar din casă, deoarece în momentul aplicării decretului 83 nu a fost acasă. Prin adresa nr. 2500 din 21 martie 1949 Direcţia Agricolă judeţeană aprobă ca din sutele de poziţii confiscate să i se înapoieze un costum de haine, o pereche de pantofi, un cearceaf, o pernă, o plapumă, o cămaşă, o pereche indispensabili, o lingură, un cuţit, o furculiţă şi o farfurie49. Deşi era de cetăţenie maghiară şi în mod normal nu ar fi trebuit să intre în prevederile decretului 83, lui Kălnay Margareta din Satu Mare i se confiscă toată averea inclusiv 5 tablouri şi 10 obiecte de argint China. După multe insistenţe în 12 august 1949 secretarul P.M.R. din Satu Mare pune o rezoluţie ca “să i se elibereze ceva rufărie fsubl.n.V’ petiţionarei şi să se încheie proces verbal de predare-primire deoarece “peţionara nu cade sub expropriere fiindcă este de cetăţenie străină”41.

Majoritatea celor expropriaţi au fost deportaţi mai ales în oraşele Turda, Sibiu, şi Târgu Mureş unde li s-a stabilit domiciliu forţat şi de unde nu puteau pleca decât cu aprobarea Miliţiei. Puterea Miliţiei era foarte mare, opiniile ei fiind respectate deşi era vorba de cazuri flagrante de abuzuri sau nedreptăţi. Dintr-o adresă din 10 mai 1949 a Direcţiei Agricole judeţene aflăm că Decse Francisc junior din Agriş solicită să se întoarcă acasă deoarece nu avea nici un fel de avere pe numele lui, cerere respinsă pentru că “Miliţia cere ca numitul să rămână cu domiciliul la Târgul Mureş, fiind fiu de moşier”42.Uneori s-a întâmplat ca alături de proprietar să fie deportat şi administratorul moşiei aşa cum este cazul lui Gyene Paul din comuna Oar care “cu ocazia ridicării proprietarilor de moşie au fost ridicaţi şi subsemnatul cu văduva Szilagyi Andrei la care am fost angajat ca administrator agricol...”43.

O parte din cei expropriaţi erau morţi demult mai ales evreii deportaţi în anul 1944 în Germania. Aşa sunt cazurile lui Grosz Martin44, Kaufman Solomon, Kaufman Ludovic, Kaufman Natalia48, preotul Cionca Dumitru care murise în anul 194748.

Există şi cazuri când pe lista celor deportaţi au fost trecuţi oameni din răzbunare. Aşa este cazul notarului pensionar dr. Petru Roca din Livada care deşi în timpul horthyştilor fusese arestat timp de 7 luni pe motiv că simpatiza “cu persoane din organizaţiile democratice”, a fost evacuat în 7 martie 1949 “din motive de răzbunare, nefiind trecut în tabloul moşierilor expropriaţi”47.

Există cazuri de proprietari deţinuţi de Miliţie fără a se specifica în adrese motivul pentru care erau închişi. Este cazul lui Nagy Eugen deţinut în închisoarea Tribunalului din Satu Mare48 sau a lui Szarvady Carol tot din Satu Mare despre care Miliţia se interesează dacă numitul cade sub prevederile legii nr. 187/1949 deoarece “ne declară că începând din anul 1913 şi până la data exproprierii a fost proprietarul unui imobil de 11 ha”49.

Sunt şi cazuri de proprietari care erau fugiţi deja din ţară în America, Canada, Franţa: Weiss Vasile, Crişan loan, Raţiu Iosif, şi alţii50. Alţii probabil presimţind mersul evenimentelor şi-au-244-