Ciubotă, Viorel (szerk.): Sovietizarea Nord-Vestului Romaniei 1944-1950 (Satu Mare, 1996)

Serghei Hacman: Basarabia şi Bucovina în planurile strategice ale U.R.S.S. (anul 1940)

în favoarea ipotezei: dacă nu aplicarea loviturii principale, cel puţin asigurarea unui rol esenţial al României în planurile strategice ale Uniunii Sovietice, vorbeşte modul în care au fost dislocate unităţile Armatei Roşii la frontierele de vest ale U.R.S.S. în iunie 1941, când conducerea sovietică a început realizarea nemijlocită a pregătirilor pentru un conflict armat cu Germania.

Astfel, în primul eşalon strategic, căruia i-a revenit rolul unei “armate de invazie”12, |a frontierele României era desfăşurată Armata a 9-a, formată în 1940 anume pentru înfăptuirea operaţiunilor militare de alipire a Basarabiei la Uniunea Sovietică13, şi Armatele a 12-a14 şi a 18- a15 '

în al doilea eşalon strategic, care era considerat drept rezervă a comandamentului general1®, la frontiera cu România se afla Armata a 19-a17 şi a 16-a13.

Astfel s-a reliefat planul strategic al sovieticilor: cea mai puternică armată din primul eşalon strategic, armata a 9-a, era îndreptată împotriva României, iar cea mai puternică armată din al doilea eşalon strategic, armata a 19-a, desfăşurată nemijlocit în spatele ei - tot împotriva

României19.

Concomitent, corpurile aeropurtate ale Armatei Roşii erau desfăşurate în aşa fel încât puteau fi folosite fără dislocare: al 4-lea şi al 5-lea - împotriva Germaniei, al 3-lea - contra României, primul şi al doilea - atât împotriva României, cât şi împotriva Cehoslovaciei sau Austriei

(constituind un pericol esenţial pentru magistralele petroliere montane din România)20.

în direcţia României se planifica să fie folosite şi Flotila de pe Dunăre21, corpul al 9-lea cu

destinaţie specială22 şi brigăzile Zonei antiaeriene de sud23.

în plus, despre faptul că direcţia românească în planurile de agresiune ale U.R.S.S. era direcţie prioritară, vorbeşte şi faptul că, atunci când războiul a început nu aşa cum se pregătea

Stalin, de pe Frontul de sud-vest au fost transferate pe Frontul de vest armatele a 16-a şi a 19-a24.

Despre planificarea loviturii împotriva României vorbeşte şi faptul că, deja la începutul războiului, acţionând după planurile elaborate anterior, strategii sovietici îşi concentrau atenţia în direcţia sud-vest, obţinând succese chiar în cele mai catastrofale condiţii, pentru alte direcţii de

acţiune ale Armatei Roşii25.

în pofida datelor destul de convingătoare despre concentrarea trupelor sovietice la frontiera cu România, ideea folosirii teritoriului Basarabiei în planurile strategice ale U.R.S.S., în prima perioadă al celui de-al doilea război mondial, în calitate de cap de pod pentru lovitura asupra petrolului românesc, în prezent este o ipoteză, asupra căreia istoricii ar trebui să depună încă eforturi să mediteze.

Luând în consideraţie ipoteza expusă mai sus, devine evidentă însemnătatea pe care o avea pentru Uniunea Sovietică includerea în imperiu, concomitent cu Basarabia, a nordului Bucovinei, deoarece U.R.S.S. obţinea o legătură feroviară directă din Chişinău prin Cernăuţi spre

Lvov26. Interesul U.R.S.S. faţă de această magistrală se poate aprecia şi din faptul că a fost necesară numai o zi pentru restabilirea traficului feroviar Lvov-Cernăuţi27. într-o scrisoare către secretarul de stat Weitzeker din 11 iulie 1940 Schulenburg sublinia: "După cum se ştie, guvernul sovietic îşi justifică pretenţiile prin faptul că Bucovina este populată de ucraineni. Dar întrucât aceasta se referă doar la partea de nord a teritoriului, în cele din urmă, Uniunea Sovietică s-a mulţumit numai cu această parte. Eu nu pot să scap de senzaţia că inspiratorii şi autorii cerinţelor

de a ceda Bucovina de Nord au fost cercurile ucrainene de la Kremlin’’26. După afirmaţia lui Schulenburg, în timpul convorbirilor, Stalin a fost gata să facă unele concesii în alte părţi ale frontierei cu Germania, totodată considerând imposibil să facă aceasta în acele regiuni, “unde locuiesc ucrainenii”29. Potrivit opiniei ambasadorului, asemenea desfăşurare a evenimentelor a fost posibilă datorită influenţei tânărului diplomat Pavlov, pe care Stalin îl numea “micul nostru

Ucrainean”30. Considerăm că acest Pavlov nu a jucat un rol esenţial în hotărârea chestiunii date. Se poate presupune că motivul principal trebuie căutat în importanţa pe care o atribuia conducerea

sovietică capului de pod şi asigurării lui cu comunicaţii31.

în ce priveşte motivele modificărilor teritoriale în regiunea oraşului Herţa şi împrejurimilor,-16-