Olariu, Gheorghina (szerk.): Sesiunea Internaţională de Restaurare - Conservare (Satu Mare, 1997)
Iocane, pictură, sculptură
desprind la îmbinări şi evoluează independent un timp mai îndelungat. In felul acesta, pot apărea în curba comună a panourilor curburi particulare ale elementelor componente, ceea ce duce la pierderi importante privind aspectul estetic general al icoanei (fig. 4). Dacă panoul din lemn a fost debitat defectuos din trunchiul copacului în aşa fel ca fenomenul de curbare naturală să fie în acelaşi sens şi să se conjuge cu fenomenul de curbare provocat de preparaţia diferită a celor două suprafeţe, modificările sunt mai importante şi se produc mai rapid în timp (fig. 5). In cazul în care tensiunile provocate de cele două categorii de fenomene, natural, respectiv artificial, sunt contrare (fig. 1), procesul de curbare al lemnului se diminuează, cele două forţe opuse contracarânduse, în cazuri excepţionale până la anihilarea reciprocă totală (fig. 6). După ce tensiunile provocate de deformările în timp ale panourilor s-au epuizat şi lemnul suportului a atins un anumit stadiu de îmbătrânire, se realizează un echilibru relativ de stabilitate dimensională în majoritatea cazurilor suficient pentru a nu se mai produce în condiţii normale alte degradări asupra picturii şi suportului. Amploarea pe care o poate lua curbura suportului de la panouri aproape drepte sau cvasidrepte, în mod excepţional curburi inverse (fig. 7) şi până la curburi ce se înscriu în arcuri de cerc cu raze foarte mici, este influenţată de mai mulţi factori, dintre care cei mai importanţi sunt:- vechimea icoanei;- tehnica preparaţiei şi picturii propriu-zise (grosime, grund, culoare etc);- grosimea şi fortificaţiile panoului (prezenţa sau absenţa penelor, ramelor de sine stătătoare sau crestate din grosimea panoului);- factorii de mediu (microclimatul) în care au fost expuse sau depozitate obiectele respective;- esenţa lemnoasă folosită;- caracteristicile fizico-chimice şi biologice ale lemnului din operă etc. Marea diversitate de factori, amintiţi mai sus, pot acţiona independent sau împreună, cu intensităţi diferite, într-un ritm mai lent sau mai acelerat. Când valorile curburii depăşesc anumite limite, încep să se 235
