Olariu, Gheorghina (szerk.): Sesiunea Internaţională de Restaurare - Conservare (Satu Mare, 1997)
Hârtie, grafică, documente
diferiţi, grade diferite de solubilitate în acelaşi solvent, temperaturi diferite de solubilizare). Inconvenientele acestei metode decurg din restricţiile de utilizare ale unor adezivi, care nu trebuie să influenţeze calităţile originale intrinseci ale suportului sau imaginii, atât la aplicare cât şi la înlăturare. Un alt inconvenient este cel al dificultăţilor de înlăturare a foiţei japoneze aplicate. Există pericolul deteriorării suprafeţei lucrării atunci când aceasta este sensibilă la solventul de înlăturare a “facing”-ului. Dacă, în general, solvenţii organii ai adezivilor sintetici sunt rareori dăunători pâslei celulozice a hârtiei, în cazul unor adezivi hidrosolubili aflaţi pe o suprafaţă cu o foarte slabă rezistenţă la frecare în stare umedă, înlăturarea foiţei şi a cleiului poate fi un important factor de risc. Un procedeu simplu de înlăturare a foiţei de consolidare şi a adezivului hidrosolubil, a fost elaborat şi dezvoltat de noi în atelierul de restaurare al M.I.A.M.B., şi a fost aplicat atât pentru “facing” cât şi pentru eliminarea altor consolidări, mai vechi cu o hârtie foarte sensibilă şi puţin rezistentă la umezeală. Ştim că, prin undare abundentă are loc o slăbire a legăturilor de hidrogen, existente între fibrele de celuloză împâslite, specifice oricărei hârtii. Integritatea foii este astfel în pericol şi de aceea, udarea necesară pentru solubilizarea adezivului utilizat la “facing” duce invariabil la slăbirea foiţei japoneze. In mod obişnuit, operaţia de înlăturare se face în doi timpi: 1. -umezire, 2.- înlăturare. Noi am introdus al treilea moment, intercalat, sugativarea umidităţii, aproape imediat după udare. Astfel are loc mai întâi umezirea adezivului prin foiţă (ceea ce permite deja desprinderea acesteia, dacă nu s-ar produce acea disipare a forţelor legăturilor inter-fibre). Sugativarea nu are alt scop decât pe acela de a înlătura surplusul de apă şi de a restabili legăturile de hidrogen. In acest fel, foiţa îşi recapătă o oarecare rezistenţă la tracţiune şi poate fi ridicată uşor de pe stratul de adeziv. Resturile de clei, care ar putea perturba suprafaţa lucrării, se înlătură progresiv prin umeziri şi sugativări repetate, până la completa curăţire a foii. “Facing” este aşadar o metodă de consolidare temporată a suprafeţei plastice a unor opere de artă realizate în tehnici rezistente la solventul utilizat pentru consolidare. In restaurarea graficii se poate utiliza cu succes, la rezolvarea unor probleme impuse de lucrări cu o tehnică stabilă la umiditate (în special) sau a căror suprafaţă nu este 210
