Ardelean, Radu Ovidiu - Mocan, Mihai Andrei: Morminte şi opere comemorative de război din judeţul Satu Mare (Satu Mare, 2019)

Monumente şi morminte comemorative de război din judeţul Satu Mare

eroilor căzuţi în luptele din luna octombrie a anului 1944 atunci când prin judeţul Satu Mare a trecut frontul celui de-al doilea război mondial.

După război au fost ridicate alte şi alte monumente, peste tot în judeţ iar după Revoluţia de la 1989 constatăm că dorinţa de comemorare a eroilor nu s-a diminuat, în aceasta perioadă fiind ridicate monumente dintre care unele ar fi fost acceptate mai greu în altă perioadă istorică.

Anul Centenar 2018 vine cu un ultim val, acum fiind ridicate mai multe monumente în locuri importante din judeţ, prin grija edililor dar şi prin iniţiative private sau ale unor ONG-uri, în unele cazuri.

Veţi observa în acest album că fiecare fotografie, a fiecărui monument sau mormânt este însoţită de texte care, fără pretenţia exhaustivităţii, le vor descrie pe fiecare în parte, vor enunţa anul inaugurării (acolo unde el se cunoaşte) ba unele vor fi însoţite chiar şi de poveşti adevărate, pe care am reuşit să le culegem, când, pe drumurile pe care le-am bătut, ne-au ieşit în cale martori locali sau urmaşi ai martorilor oculari. Trebuie să spunem că măsura posibilităţilor acestor martori, din nefericire din ce în ce mai puţini, se restrânge accelerat, ei deţinând tot mai puţine informaţii. Bătrânii care au trăit vremurile care ne interesează au plecat dintre noi în vreme ce, dacă a rămas ceva necercetat, cu greu va mai putea fi scos, de acum înainte, la lumină.

Ar mai fi de făcut observaţia că majoritatea mormintelor şi monumentelor comemorative de război nu sunt clasificate în Lista Monumentelor Istorice deşi câteva dintre ele au mare importanţă istorică şi chiar artistică. Excepţie fac Monumentul Ostaşului Român de la Cărei care este monument clasificat în LMI cu litera A şi Monumentul Ostaşului Român din Satu Mare, monument de litera B. După evenimentul lansării acestui album ne vom strădui să facem demersurile necesare şi să argumentăm necesitatea clasării lor în patrimoniul cultural naţional, fapt care le va creşte importanţa precum şi gradul de protecţie, proprietarilor revenindu-le importante obligaţii legale în ce priveşte îndatorirea de a avea grijă de ele pentru că atunci ele ar intra sub incidenţa Legii 422/2001 dar şi a altor norme juridice importante.

Iar dacă am început să vorbim despre legislaţie să spunem ceva şi despre Legea 379/2003, lege care dă cadrul legal pentru reglementarea juridică a mormintelor şi operelor comemorative de război şi trebuie să spunem şi despre acest aspect câteva cuvinte. N-ar strica dacă şi edilii UAT- urilor din judeţul Satu Mare ar arunca un ochi peste această lege, edificatoare, spunem noi.

Prin această lege s-a înfiinţat Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale cu personalitate juridică care are ca atribuţie de căpătâi grija pentru aceste monumente. Printre altele, ONCE dă avize de înfiinţare dar şi de intervenţie pentru restaurare sau pentru modificările aduse acestor monumente, ţine evidenţa şi verifică stadiul întreţinerii acestora de către proprietari. Activitatea ONCE este de bun augur şi noi ne putem lăuda că am avut o bună colaborare interinstituţională.

De-a lungul anilor în care am activat în acest domeniu, de restaurare a monumentelor de război, am observat că discuţiile pe marginea acestor monumente sunt, uneori, contradictorii. Cu o intervenţie în această discuţie, la care considerăm că avem şi noi dreptul, am vrea să ne referim la aspectul artistic al acestor obiective. Am auzit opinii ale unor artişti plastici consacraţi care observau, pe bună dreptate că, de exemplu, Monumentul Ostaşului Român de la Cărei are un aspect rigid, mult prea monumental, cu evidentă influenţă sovietică, fără mare valoare artistică. Noi nu avem de gând să contestam aceste opinii, să zicem, avizate. Vrem însă să atragem atenţia că fiecare timp istoric are caracteristici proprii şi dacă vrem să înţelegem acel timp cât mai bine atunci trebuie să-l vedem aşa cum a fost. Valoarea de simbol al unui gest de durere a unei comunităţi pentru pierderea fiilor plecaţi la război şi căzuţi pe câmpurile de luptă se exprimă în măsura vremurilor trăite iar decizia de a ridica un monument care să rămână şi să arate preţuirea şi durerea pentru cei căzuţi trebuie apreciate pentru că ele simbolizează sentimente şi o comunitate, nu întotdeauna cu mijloace materiale generoase sau cu ştiinţa necesară la îndemână, trebuie apreciată pentru intenţia ridicării acestor monumente şi nu criticată pentru eventuala lor lipsă de fior artistic sau pentru naiva execuţie a unui monument.