Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)

Ioan-Aurel Pop: Elita românească din Transilvania îj secolele XIII-XIV

religios din ţară şi de compromisul cu tătarii25. Aceasta a determinat o îndepărtare a Ungariei de frontul cruciadei. Ladislau IV şi anturajul său sunt acuzaţi nu doar de obiceiuri şi simpatii cumane, ci şi de sprijin oferit ereticilor şi "schismaticilor". Unele surse spun că regele primise în secret botezul ortodox şi că românii s-au rugat de el "să nu-i împingă la legea latină"26. Desigur, Roma a luat măsuri: legatul Filip de Fermo (episcop), prin sinodul de la Buda din 1279, a căutat să impună ferm ordinea catolică în regat, prin creştinarea cumanilor, stârpirea ereziei şi cultelor păgâne, prin interzicerea cultului ortodox şi a construirii de biserici de piatră sau de zid, destinate acestui cult27. Dar abia sub regele Andrei III (1290-1301) - ultimul arpadian - a putut începe vag recuperarea efectivă a Regatului Ungar de către Biserica Romană, deşi tulburările au continuat, mai ales în Transilvania, şi în primele două decenii ale secolului XIV.

în aceste condiţii, elita românilor a fost privită adesea ca echivalentă a elitei nobiliare, a fruntaşilor saşilor şi secuilor. Astfel, la 1288, arhiepiscopul de Strigoniu se adresa "tuturor nobililor unguri, saşilor, secuilor şi românilor din comitatele Sibiu şi Bârsa", cerându-le să nu se mai supună regelui "nelegiuit" Ladislau28. De asemenea, la prima întrunire cunoscută a adunării stărilor Transilvaniei, în 1291, regele Andrei III i-a convocat pe "nobili, saşi, secui şi români... pentru îndreptarea stării lor"29. în concluzie, se poate spune că în timpul dinastiei arpadiene, în general, elita românilor a încercat şi, în parte, a reuşit să se încadreze în sistemul politic al voievodatului, alături de nobili, de saşi şi secui. Totuşi, contestarea ei, evidentă în primele decenii ale secolului XIII, venea din apartenenţa la confesiunea răsăriteană.

7. Cnezii români în secolele XIII-XIV: între un statut de fapt şi unul de drept

In secolul XIV, se vor adăuga şi alte argumente ale contestării statutului de stăpâni al elitei românilor, între care cel mai important, alături

25 Ş. Papacostea, op. cit., p.131.

26 Ibidem, p. 133, 163.

27 Ibidem, p. 133.

2* DIR, veac. XIII, vol. II, p. 296-299.

29 Hurmuzaki, M1, p. 510-511.

45