Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Ioan-Aurel Pop: Elita românească din Transilvania îj secolele XIII-XIV
Elita românească din Transilvania în secolele X1II-XIV (origine, statut, evoluţie) Dr. Ioan-Aurel Pop, Cluj-Napoca 1. Introducere Unul din atributele elitei oricărui popor, în orice epocă, este puterea (de diferite feluri), din care, în plan politic, derivă prestigiul (autoritatea) şi participarea la conducere. Geneza elitei feudale în Europa, ca şi definirea feudalismului ca sistem, au stârnit destule controverse în istoriografie, motiv suficient de serios pentru a nu mai relua chestiuni îndelung şi insistent dezbătute'. De aceea, tratarea directă a temei particulare propuse, fără prea multe teoretizări prealabile, este mai utilă pentru istoric, preocupat prioritar de fapte, evenimente şi procese istorice, adică de elementul concret. Nobilimea română medievală este, la un moment dat, segmentul cel mai important al elitei româneşti din regiunile cuprinse în Regatul Ungariei. Ea provine din cel puţin două tradiţii distincte care se întrepătrund în Transilvania, Banat şi părţile vestice: 1) tradiţia romano-bizantină şi bizantino-slavă, din sud-estul şi (în parte) centrul Europei, izvorâtă din specificul romanităţii orientale, în mare măsură grecizate şi slavizate, după mutarea capitalei imperiale la Constantinopol, după divizarea definitivă a statului roman tricontinental şi după invazia şi aşezarea slavilor în zonă; 2) tradiţia romano-germanică occidentală, conturată clar după preluarea ideii imperiale romane de către francul Carol cel Mare, după organizarea solidă a Bisericii Romane şi după stabilirea formulelor de manifestare (mereu contestate, însă) ale puterii temporale şi spirituale. Sub semnul acestor două tradiţii au stat, până la un punct, deopotrivă statele româneşti incipiente şi Regatul Ungariei. Numai că, în timp ce maghiarii şi apoi Ungaria, după vreo trei secole de oscilaţii între Apus şi Răsărit (circa 896-1200), au înclinat ferm balanţa spre lumea occidentală, românii şi ţările lor - "indecişi" şi ei un timp - 1 1 Vezi F. L. Ganshof, Feudalism, ed. a 3-a engleză, New York etc., 1964, passim şi Georges Duby, Guerriers et paysans (Vll-XII-e siècle). Premier essor de I economie européenne Paris, 1991, passim, ambele cu bibliografia aferentă. 36