Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Drăgan, Ioan: Studiu introductiv: Nobilimea românească din Transilvania - o problemă controversată în istoriografia română
Studiile Mariéi Hóiban, grupate în parte în volumul Din cronica relaţiilor româno-ungare în secolele X1II-XIV apărut în 1981, nu privesc nici ele secolul al XV-lea. Ele desluşesc în mod clar turnura din secolul XIV în evoluţia cnezimii româneşti din regatul ungar, când măsuri repetate de ordin politic, juridic şi economic au dus treptat la eliminarea acestei clase din rândul clasei feudale recunoscute a regatului ungar. Introducerea discriminării juridice în problema posesiunii pământului, primul temei al nobilităţii, prin condiţionarea acesteia de un act de donaţie regală, şi în problema jurisdicţiei propriu-zise, prin asimilarea cnezilor nerecunoscuţi cu juzii săteşti, se adaugă la discriminarea religioasă mai veche şi presecutarea lor ca români ortodocşi. Cercetările Mariéi Hóiban, cantonate riguros în limitele secolului al XIV-lea, ne interesează însă în măsura în care autoarea desluşeşte în confruntarea româno-ungară din timpul primilor doi angevini noul cadru al evoluţiei clasei feudale româneşti din Transilvania, care se va dezvolta şi desăvârşi în veacul următor. în şirul nesfârşit de deposedări şi judecăţi în care sunt implicaţi cnezii români în această perioadă, autoarea desluşeşte etapele unui proces de uniformizare a raporturilor de proprietate în regatul ungar, cu pandantul lor social, simplificarea structurii sociale feudale. Prin introducerea actului scris de donaţie ca temei unic al proprietăţii clasa suprapusă românească devenea expusă bunului plac al puterii centrale, în primejdie de a-şi pierde posesiunea cnezatului şi cu aceasta statutul social şi rolul politic. Evoluţiile, care au dus la scindarea cnezimii în două categorii juridice cu evoluţie divergentă de aci înainte, au fost în legătură cu desfăşurarea conflictului dintre regatul ungar şi românii de peste Carpaţi, care au reuşit, dimpotrivă, să-şi salveze libertatea. La rândul său, Şerban Papacostea, cercetând marea problemă a întemeierii statelor medievale româneşti, a demonstrat cum românii din Transilvania, prin elita lor, au suportat contralovitura regalităţii maghiare angevine, plătind cu fiinţa lor politică, preţul formării libertăţilor româneşti de la sud şi est de Carpaţi. Autorul a demonstrat cel dintâi cu claritate modalităţile şi etapele iniţierii şi instituirii elementelor de bază ale constituţionalismului ardelean medieval: naţiunile privilegiate şi religiile recepte, cu excluderea naţiunii româneşti - i.e. cnezimea - şi a religiei sale ortodoxe. în opinia sa, soarta nobilimii române din Transilvania a fost decisă în intervalul 1204 - 1382, respectiv între anul începerii noului asalt al occidentului catolic cruciat înspre răsărit şi cel al morţii regelui ungar Ludovic de Anjou, ale cărui decrete şi persecuţii au dat lovitura de graţie afirmării politice a românităţii ardelene.92 Aşadar, 9: Şerban Papacostea, Geneza statului; cu deosebire studiul întemeierea Ţârii Româneşti şi a Moldovei şi românii din Transilvania: un nou izvora părut în limba franceză în RRH, în 31
