Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Nicolaie Edroiu: Cercetări genealogice privind boierimea făgărăşeană: Ioan Cavaler de Puşcariu şi Andrei Veress
problematica şi însemnătatea şi apoi prin publicaţia din anii 1892 - 1895. Editarea acesteia a coincis în afara intenţiilor autorului - cu marile serbări ale Mileniului maghiar, lucrarea aducând o informaţie despre contribuţia română la starea nobiliară din Regatul Ungariei, mai apoi din Principatul Transilvaniei şi din Monarhia Austro-Ungară. Cercetarea genealogică efectuată de I. Puşcariu restituie nu numai o realitate, ci incita la continuarea acestei direcţii de investigaţie ştiinţifică în beneficiul istoriografiei. Lucrarea despre familiile nobile române din Ardeal a fost bine primită în mediul istoriografie românesc, fiind apreciată, între alţii, şi de B. P. Haşdeu. Savantul român relua în Etvmologicum Magnum Romániáé (Tom IV.p. XXXV - XXXVII) problema lui Negru-Vodă, făcând trimitere la vocea respectivă din lucrarea lui I. Puşcariu care la rândul său înserase părerea ce fusese exprimată în Istoria critică a românilor17 18 *. Adept al descălecatului din Făgăraş, având analogie mai apropiată în descălecatul Dragoş-Bogdan în Moldova, Puşcariu rezumase astfel fenomenul : “Cam aşa trebue să stea treaba şi cu descălecarea fagărăşenilor în Valahia, care, începând cu secolul XII a durat până către finea secolului XIII, repetându-se mai de multe ori încolo şi - încoace, după necesitate. Asta s-a putut întâmpla cu atât mai lesne cu cât munţii erau ai lor şi de-o parte şi de cealaltă - şi nu-i oprea nimeni. Aceste mişcări personificându-se în un duce mai celebru al lor din timpurile acelea - s-au numit Negru-Vodă."10 Drept răspuns la intervenţia lui B. P. Haşdeu, loan Puşcariu va publica la Sibiu în 1898 studiul intitulat Negru-Vodă (17 p.) unde întocmeşte o listă a domnitorilor Basarabi din secolele XIII-XIV, pornind de la descălecătorul tradiţional Negru-Vodă (1200-1230) şi fiul acestuia. Radu Negru-Vodă (1230-1241), trecând prin Litovoi, Bărbat, un Dan Vodă I şi Ştefan Vodă Mailat, pentru a ajunge la Mircea Vodă I Tihomir unnat de Basarab “Câmpulungeanul” (întemeietorul) şi la urmă la Mircea II cel Mare20. Urmare a alegerii ca membm activ al Academiei Române în 1900, loan Puşcariu şi-a rostit discursul de recepţie în şedinţa solemnă din 9-22 martie 1901 despre Ugrinus - 1291. având răspunsul aceluiaşi B. P. 17 I. Puşcariu, Despre importanta documentelor nobilitare ale familiilor române,în Tesaur de monumente istorice pentru Románia. I, p. 84. '* Idem, Date istorice rpivitoare la familiile nobile române II, p. 256 - 257. n Ibidem, p. 257. 20 Idem, Negru Vodă, Sibiu. 1898, p. 11. 282
