Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Bujor Dulgău: Nobilimea românească în izvoarele arhivistice sătmărene
ocazie principele ardelean avea să declare că restituie vechile privilegii ale boierilor Districtului Chioar, "care sunt nemeşi făcuţi din voievoziNumărul mare de nobili din prima jumătate a secolului al XIX-lea nu poate fi explicat prin înnobilarea voievozilor decât parţial, căci ponderea au alcătuit-o cei promovaţi pentru fapte de vitejie şi îndelungate servicii militare, cum e cazul puşcaşilor chioreni de la sfârşitul secolului al XVI-lea şi apoi toată durata secolului al XVII-lea, ridicaţi la această stare de către principii ardeleni99 100 101. Libertăţile acestei pături nobiliare vor fi însă treptat îngrădite. Dieta de la Alba Iulia din 1676 obligă nobilimea acestui district, ca şi din altele, să participe cu atelaje proprii la întreţinerea cetăţii câte două săptămîni pe an"". In 1781 familia Teleky, ce luase în arendă bunurile erariale de aici în 1719 pentru suma de 50 000 fl., supuse o mare parte a micii nobilimi la dări, alţii fiind deposedaţi de bunurile avute102. Prin impunerile din 1818 -1848, Imperiul habsburgic încearcă să-şi redreseze vistieria secătuită după îndelungatele războaie napoleoniene. Astfel, nobilimea românească era frustrată de un privilegiu fundamental, desigur cel mai important dintre imunităţi, scutirea de impozite. La 1848 se vorbeşte chiar de 85 de "sate iobăgeştf ', menţionându-se însă că odinioară acestea erau sate libere103. Din punct de vedere confesional sunt reprezentate ambele biserici româneşti: greco-catolică şi ortodoxă. Uniţii sunt evidenţiaţi de fiecare dată, ceea ce ne determină să credem că marea majoritate a nobilimii româneşti şi-a păstrat vechea credinţă, existând chiar un protopopiat în district cu reşedinţa la Plopiş104. Administrativ-teritorial Districtul Chioar era organizat în perioada analizată în 6 cercuri (processus), satele prezentate fiind arondate în 5 asemenea cercuri : Berchez, Boiu Mare, Mireşu Mare, Şomcuta Mare şi Vadului. încă un amănunt, poate nu lipsit de importanţă. S-a acreditat în literatura noastră de specialitate ideea că Districtul Chioar a făcut parte din comitatul Solnocu de Mijloc până în 1566, an după care funcţionează ca district aparte condus de un căpitan. O copie întocmită la 18 noiembrie 1818, după o conscripţie a nobililor din Mireşul Mare datată din 12 aprilie 1728, a fost autentificate cu sigiliul 99 Ibidem, p. 292. 100 Despre înnobilări ale puşcaşilor chioreni vezui în Vasile Lechinţan. Puşcaşi Români din ţinuturile chiorene şi sălăjene in slujba principilor şi Ţârii Transilvaniei in secolul al XVII- lea, în Acta Musei Porolissensis, XIV-XV, 1990-1991, p. 255-278. 101 A. Moldovan, op. cit., p. 293. 10:1 Ibidem, p. 294. 103 Ibidem. 'M Ibidem, p. 298. 274
