Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Bujor Dulgău: Nobilimea românească în izvoarele arhivistice sătmărene
agricole unde se regăsesc şi câţiva nobili români. Astfel, într-un document din anul 1804 figurează numele nobilului loan Dunca'\ pe un altul din 1825 numele lui loan Verdeş18 19, locuitori în Odoreu. Nobilii de aici îl aveau în frunte, în anul 1832, ca hotnog, pe Stan Samoilă de Săpînţa20 21. Scrisoarea de mărturie, prin care comunitatea din Certeze donează pe seama bisericii unite pădurea de stejar “Coasta Prisecii”, datată 4 aprilie 1813, poartă şi semnătura hotnogului Grigor Moiş-1. în târgul Medieşu Aurit se poate remarca prezenţa unei numeroase comunităţi nobiliare româneşti. Un testimonial emis la 28 noiembrie 1836, în numele juzilor celor două stări din târg, nobili şi contribuabili, poartă şi semnăturile primhotnognlui Gheorghe Chiş şi a hotnogului mic Petru Bota22. Un document ulterior, din 5 mai 1838, al aceluiaşi târg, este semnat (semnul crucii - n.n.) de nobilii loan Zima cel Tânăr, Gheorghe Zima, Dumitru Burla, Vasile Comiati, Mihai Comiati, Alexandru Bob, Gheorghe Nichita, loan Micle, loan Chiş şi Mihai Chiş, doar ultimul având semnătura olografa.23. Nobilii din Potău aveau şi ei în frunte un hotnog în persoana lui Gheorghe Bărbuş, semnatar al unei scrisori de mărturie din 1 decembrie 1836 privind necesitatea regularizării părţii de hotar dinspre Medieşu Aurit24 25. O învoială agricolă încheiată în localitatea Vezendiu, la 19 octombrie 1844, între socru şi ginere, respectiv Dumitru Belme şi nobilul Ionaş Lazin, este autentificat de hotnogul Gheorghe Demian, hotnogul mic Toader Dragoş şi de nobilii juraţi Emeric Dragoş şi loan Székely23. Ultima categorie de documente cercetate, dar ceva mai consistentă în date privind nobilimea românească, o constituie conscripţiile, diverse şi ele, în general fiscale ori servind nevoilor de apărare a ţării, cu deosebire în regiunile de graniţă. Infonnaţiile depistate, ţinând cont şi de o cronologie a consemnărilor, privesc trei zone distincte: comitatul Ugocea, comitatul Satu Mare şi Districtul Chioar. Pentru comitatul Ugocea dispunem, alături de conscripţiile dicale, de câteva conscipţii ale annaliştilor din perioada 1714-1719. în cea întocmită la 2 septembrie 1714 şi zilele unnătoare sunt înscrişi nobilii cu blazon pe localităţi. Numele nobililor fiind maghiarizate e dificil a-i identifica pe cei români. în 18 Urbariale, dosar nr. 1273, f. 112. 19 Ibidem, f. 106. la Ibidem. f. 113. 21 Ecleziastice, dosar nr. 296, f. 1. Urbariale. dosar nr. 1113, f. 25. 23 Ibidem, f.. 29. 24 Ibidem, f. 28. 25 Urbariale, dosar nr. 1868, f. 55. 263
