Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Drăgan, Ioan: Studiu introductiv: Nobilimea românească din Transilvania - o problemă controversată în istoriografia română
Transilvania medievală e un fapt istoric incontestabil, această clasă fiind constituită din cnezii nobili, voievozii şi "nobilii valahi", creatorii celor trei instituţii: cnezatul, voievodatul şi nobilimea, care promovau încă la sfârşitul secolului al XV-lea dreptul consuetudinar specific, "jus valachicum”14. Deşi scrisă cu profesionalism, prima abordare a problemei din perspectiva istoriei dreptului românesc, lucrarea lui Árion nu s-a bucurat în rândul istoricilor de o receptare corespunzătoare, poate şi datorită stilului greoi şi limbajului de specialitate încărcat cu arhaisme. în perioada interbelică şi până în 1947 istoriografia românească cu privire la Transilvania n-a reuşit să dobândească mobilizarea şi detaşarea necesare unor lucrări de amploare în domeniul istoriei vieţii sociale. Replicile şi contra-replicile cu istoriografia maghiară au vizat cu deosebire terenul politic, obligând trecutul să intre într-o competiţie similară celei contemporane, aţâţat de revizionismul neîmpăcat al părţii adverse. Pentru loan Lupaş cnezii formau "o clasă ţărănească mai bine situată", erau "şefi rurali", fără a constitui o clasă feudală în sine, "condiţia lor socială nu era în toate privinţele egală cu a nobililor"7'. Istoricul înregistrează apariţia nobililor români, recunoscuţi prin diplome regale, sub primii Angevini, consecinţele actelor de la 1366, însă evoluţia lor nu-1 interesează: "Soarta cnezilor a fost de asemenea felurită: unii dintre ei au reuşit a se înălţa ... în categoria nobililor, desfacându-se de poporul din care au răsărit. Alţii ,.."76 Cu toate acestea, el nu ocoleşte în lucrările sale unele dintre vârfurile acestei clase, cu rol istoric şi cultural proeminent precum Iancu de Hunedoara, Bartolomeu Dragfi, Nicolae Olahus sau Ştefan Mailat. Nici loan Moga nu s-a adâncit în problemele sociale ale Transilvaniei medievale. Lucrările sale au abordat mai cu seamă epoca anterioară veacului al XV-lea şi aspectul politico-instituţional, în continuarea cercetărilor lui loan Lupaş. Precizând caracterul şi tendinţele spre autonomie şi suveranitate ale voievodatului românesc din Transilvania, Maramureş şi Bereg, istoricul vede în apariţia nobililor români o abdicare, întrucât "prin ei s-a spart solidaritatea celor cari apărau cu adevărat această autonomie"77, ei fiind "instrumentul conştient sau inconştient al instituţiei adverse, comitatul, ca organ al ordinei feudale ". Judecata sa de valoare asupra nobilimii "donatare" maramureşene din 74 75 76 77 74 Dinu C. Árion, Cnejii români, Bucureşti, 1938, p.86, 149 sqq. 75 loan Lupaş, Realităţi istorice in voievodatul Transilvaniei din sec. Xll-XVl, Bucureşti, 1938, p. 10, 12, 15. 76 Ibidem , p. 17. 77 Moga. Voievodatul Maramureşului, Cluj-Sibiu, 1945, p.35. 26
