Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Livia Ardelean: Procesul de investigare nobiliară a familiei Vlad de Apşa din Maramureş de la sfârşitul secolului XVIII
Procesul de investigare nobiliară de faţă poate fi înscris pe linia preocupărilor genealogice la mica nobilime românească7. Maramureşul fiind de la mijlocul secolului XVIII pe primul loc în Imperiu ca număr de nobili mici scutiţi de dări: 15.000 după Radu Popa8, 4.000 după cunoştinţele agentului fiscal Samuel Móricz1*. Familia Vlad a uzat în acest proces de proba radicalis (expunerea actelor şi demonstrarea descendenţei), cumulată cu procedura demonstraţiei genealogice prin martori de aceeaşi stare nobilă care au avut atribuţii nobiliare în ultimii 60 de ani. Procesul s-a deschis la 14 ianuarie 1799 la Sighet, unde s-au prezentat în faţa Congregaţiei generale a prelaţilor, baronilor, magnaţilor şi nobililor Comitatului Maramureş 13 membri ai familiei Vlad în frunte cu preotul ortodox Mihai Vlad din Apşa de Mijloc care a cerut în numele lui şi al cointeresaţilor lui, toţi membri pe linie masculină ai familiei Vlad trecerea într-un transumpt a tuturor actelor ce dovedeau nobilitatea donatară a familiei, îngrijirea contribuţiilor rămase poporenilor în natură, cercetarea impozitului către Curtea regească. Din partea autorităţilor acuzator a fost procurorul fiscal Samuel Móricz, iar acuzaţi au fost 23 de bărbaţi din Apşa de Mijloc, 3 din Biserica Albă şi 17 din Apşa de Jos, reprezentaţi de către împuternicitul legitim Martin Szâtmari, care a cerut recunoaşterea pe calea legii a donaţiilor nobiliare care au adus cu ele privilegii şi prerogative pe care bărbaţii din familia Vlad le-au avut cu tărie înrădăcinate din vechime. Acesta a prezentat instanţei un număr de 49 de documente printre care amintim: scrisoarea de donaţie a regelui Sigismund din 7 Decembrie 1406, pentru loan, fiul lui Vlad, Vannea, fiul lui Vanchonis şi Vancea, fiul lui Slav, prin care li se dădea acestora cu titlu de nouă donaţie moşiile Apşa de Jos şi de Mijloc şi a treia parte din Apşa de Sus, împreună cu părţile ce ţineau de acestea şi cu toate drepturile şi cele aparţinătoare atât pentru ei cât şi pentru moştenitorii şi unnaşii lor, moşii pe care aceştia le deţineau sub vechile hotare, să le stăpânească ca pe o donaţie nouă legitimă. Această scrisoare privilegială a fost făcută la cererea numiţilor nobili (fideles noştri nobiles viri) cărora soarta răuvoitoare le-a distrus alături de alte bunuri şi scrisorile privilegiale deţinute de ei şi pe care predecesorii lor le-au primit de la regele Ludovic pe care l-au sprijinit împotriva invaziei armate a 7 Ibidenr, Ion Aurel Pop. Realităţi feudale in Transilvania in veacul XIV, în Acta Musei Napocensis, XVIII, 1981. p.151. 8 Radu Popa, Cnezatul Maréi, Baia Mare, 1969, p.78. 71 Direcţia Judeţeană Cluj a Arhivelor Naţionale (în continuare/trA. Naf. Cluj), fond Colecţia de documente ţi manuscrise, nr. 37/1799-1802, (în continuare fd.COM), f. 16v. 237
