Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Sipos Gábor: Calvinismus la romănii din Ţara Haţegului la începutul secolului al XVIII-lea
Calvinismul la românii din Ţara Haţegului la începutul secolului al XVIII-Iea Sipos Gábor, Cluj-Napoca în secolul al XVII-lea propaganda reformată realiza cele mai semnificative succese în Ţara Haţegului şi în Banatul Caransebeşului. După ce Caransebeşul şi Lugojul au fost anexate de Imperiul Otoman (1658), un număr important de români refonnaţi găseau un loc de refugiu în comitatul Hunedoara, în Deva şi în Haţeg, sporind astfel numărul românilor calvini. Structura socială şi naţională specifică a Ţării Haţegului e cauza principală a succesului amintit. O pătură numeroasă de mică nobilime de etnie românească, care participa la administraţia locală împreună cu nobilimea de etnie maghiară pe baza drepturilor egale, dezvoltarea unui început de viaţă urbană locală în care românii ocupau un loc destul de important - iată factorii care favorizau acceptarea religiei reformate care poate fi considerată de facto religie de stat timp de aproape un secol. în starea actuală a cercetărilor evaluarea numerică a răspândirii calvinismului e imposibilă, putem afirma însă că preoţii şi enoriaşii reformaţi români erau în minoritate faţă de ortodocşi, deoarece calvinismul s-a răspândit mai ales în rândul păturilor privilegiate. Protopopiatul român al Haţegului, scos de sub jurisdicţia mitropolitului din Alba Iulia în perioade îndelungate şi condus în anumite momente de protopopi filocalvini ca loan de Tuştea (1680-1682) sau Iosif Fărcaş de Băieşti (1682-1697) cuprindea pe lîngă parohiile ortodoxe majoritare şi câteva comunităţi calvine româneşti1. 1 Juhász István. A reformáció az erdélyi románok között. Kolozsvár, 1940. p. 228-230, 233— 235; Adrian A. Rusu (A. Medieşanu) în: Mitropolia Banatului, 1985, nr. 3-4, p. 225-229. însemnările unui preot reformat anonim din comitatul Hunedoara arată că protopopul Iosif Fărcaş, „care a fost aproape reformat" a fost înlocuit în funcţie de Gheorghe Csóka în 1697. Csóka a primit această funcţie în schimbul unor sume considerabile plătite episcopului reformat Veszprémi, guvernatorului Bânffi şi lui Ştefan Naláczi: „Tsoka György, a kinek régi Donatioja volt az Hatszegi Karansebesi Hlyei Esperestsegröl még Hunyadi Janos Vajdától, Török Bálintok Bartsai Akostol addig jart, a mig a mostani Josef Esperestet ki csinálta belőle, ez pedig Református volt szinte, s mégis a Refor. Püspök Veszprémi István 100 forintot fel vett ellene. Nalaczi István 30 aranyat, körül be költőt az Esperestsegert 200 aranyat s mondotta hogy meg költ annyit csak el nyerhesse ha harmad napig birja is, fizetett 207
