Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)

Adrian Andrei Rusu: Nobilimea Românească şi biserica în secolul al XV-lea

ei fuseseră cei care au înzestrat regalitatea ungară cu doctrina religioasă în temeiul căreia ortodocşii erau consideraţi proscrişi şi pasibili de cele mai grave măsuri punitive ale administraţiei laice4. După toate semnele, în Haţeg, franciscanii au avut dificultăţi serioase. Documentul din anul 1428, urmat de o întărire din vremea regelui Matia Corvinul, încerca să remedieze starea de lucruri.

Precum se cunoaşte, regele Ludovic I de Anjou a dus o politică intransigentă faţă de unele elemente feudale ortodoxe. Un act emis în 1366, punea problemele în felul următor: nici un nobil al regatului nu putea fi decât catolic, toţi ceilalţi, de alte religii, urmau să decadă din respectiva stare5. Actul a fost emis însă pentru o situaţie conjuncturală şi, mai mult decât atât, avea adresa restrânsă la Banat. în timpul domniei lui Ludovic I, feudalii Haţegului nu avea încă raporturi prea strânse cu regalitatea ungară, astfel încît, acea reglementare, cât va fi fost în vigoare şi pe care teritoriu, nu s-a materializat aici. Nici un fel de urmă a vreunei consecinţe nu este detectabilă. Documentele care există pentru acel interval de timp sunt numai cu menţiuni de cnezi, nu de nobili6. De aici nu am putea concluziona nicidecum că situaţia se datora numai faptului că respectivii nu erau catolici, iar ca urmare a acestui fapt, fuseseră deliberat exceptaţi de la dreptul de a fi nobili. Cauzele acestei situaţii au fost cu totul altele.

în secolul al XIV-lea existau în Haţeg mulţi preoţi şi numeroase biserici care aparţineau românilor. Aglomerarea lor ne apare bine contrastantă cu realităţile bisericeşti din Ţara Românească. Acolo, ca de altfel şi în Moldova mai depărtată, o adevărată reţea de preoţi şi biserici parohiale va fi constituită abia după începutul secolului al XVI-lea, în urma reformelor întreprinse de către domnitorul Radu cel Mare şi ierarhii săi. Dacă privim astfel lucrurile, trebuie să ne punem firesc întrebarea dacă microstructura eclesiastică din Haţeg nu a avut cumva modele catolice transilvane. Lucrul este posibil, căci imitarea unei organizări parohiale nu avea de ce să însemne automat şi compromisuri dogmatice.

4 Ş. Papacostea, întregiri la cunoaşterea vieţii bisericeşti a românilor in evul mediu (secolul XIV), în Geneza statului în evul mediu românesc. Cluj-Napoca, 1988, p.205-221.

5 Hurmuzaki E., Densuşianu, N., Documente privitoare Ia istoria românilor, 1/2, p.120. Documentul a fost pe larg comentat cu diferite ocazii.

6 R.Popa. La începuturile evului mediu românesc. Ţara Haţegului. Bucureşti, 1988, p. 191.

133