Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Adrian Andrei Rusu: Nobilimea Românească şi biserica în secolul al XV-lea
campioană a rezistenţei “naţionale” cu care Biserica ortodoxă trebuia să fie aureolată în Transilvania. în toate aceste viziuni istoriografice se interpuneau serioase comandamente ale politicii contemporane, potrivit cărora, datul istoric nu era un adevăr în sine, ci nimic altceva decât o bună justificare a prezentului. La acest ciudat sincronism istoriografie se adăugau voci cu totul diferite, care veneau dinspre istoria literaturii române. Acolo problema originii unor traduceri sau tipărituri, alături de conţinutul lor, a impus o cercetare care, pe căi independente de cele ale istoricilor, a acceptat foarte clar asocierea conceptelor pentru rezultanta terminologică finală, de la care au început aceste pagini. Aceiaşi istorici literari au avut dificultăţi în a argumenta geneza producţiilor culturale de care se ocupau, tocmai pentru că cercetările istorice propriu-zise se obstinau să nu găsească structurile generatoare. Nu ştim cu exactitate, când anume au apărut în Haţeg comunităţile catolice. Cu oarecare siguranţă putem vorbi despre ele din a doua jumătate a secolului al XlII-lea. Oricum, singurele parohii care trăiau în momentul marii înregistrări a dijmelor papale, din preajma mijlocului secolului al XIV-lea, erau acelea din Haţeg, Sîntămărie Orlea şi Bretea2. Triunghiul avea ca centru de sprijin baza regală de la cetatea Haţegului. Ierarhic, aparţineau câteştrele de arhidiaconatul Hunedoarei, din episcopia Transilvaniei, cu rezidenţa la Alba Iulia. Existenţa acestor comunităţi, compuse din “oaspeţi regali” de condiţie socială modestă, nu s-a caracterizat niciodată prin misionarism. Au rămas anonime în tot evul mediu. Un singur document, foarte interesant, datat la 2 decembrie 1428, ne lasă să presupunem că, fie lipsite de preoţi, fie, din alte motive, jjarohiile respective pierdeau enoriaşii în favoarea ortodocşilor chemaţi să le oficieze botezul3. Importanţa acestui semnal de alannă pentru autorităţile catolice este cu atât mai încărcată de semnificaţii, cu cât, la începutul secolului al XV-lea, în localitatea Haţeg, exista, probabil încă de la sfirşitul domniei regelui Ludovic I (1342-1382), o mănăstire franciscană. Or, tocmai franciscanii observanţi erau aceia care, prin însăşi statutele lor, aveau de îndeplinit activităţi misionare convertitoare. Chiar 1 2 Documente privind istoria României. C.Transilvania. Veac.XIV, III. p.129, 154-1544. 1 Adrian A.Rusu, Preoţi români ortodocşi din districtul Haţegului in secolul al XV-lea, în Mitropolia Banatului, XXXII, nr.10-12, 1982p.646. 132
