Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Ioan Drăgan: Cnezi şi nobili români în vremea Corvineştilor
voastre şi alor voştri12. Aici nu avem de-a face cu nişte cnezi propriu-zişi, ci cu stăpânirea de tip cnezial românesc a unor nobili, de asemenea români, deşi locuitorii posesiunilor erau deja ruteni. Situaţia se explică prin statutul cnezial al posesiunilor în cauză anterior colonizării lor cu ruteni. Actul este elocvent în privinţa penetraţiei instituţiei româneşti la populaţiile alogene din spaţiul românesc. Nerespectarea clauzei de neapartenenţă la cetate sau dregătorie atrăgea după sine anularea actului de danie, aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Simion plebanul din Hust cu fraţii săi donaţi cu posesiunea Poiana Uliului. Nobilii din Bilca au demonstrat cu acte că satul donat se afla parţial în hotarele altei posesiuni ţinând de cetatea Hust, numită Iza, ceea ce a atras anularea actului32 33 Daniile de posesiuni cu drept nobiliar au continuat intens în toată perioada Corvineştilor, cu deosebire până către 1465. Atunci când se folosea termenul de cnezat, fără echivoc se avea în vedere nobilitatea românească grevată de obligaţiile specifice arătate mai sus. La 1447 Iancu dăruia lui Simion de Cuhea cnezatul Cuhea, fost al fratelui său Gheorghe Mariş, mort în război, "împreună cu toate drepturile şi veniturile, cu care ceilalţi cnezi obişnuiau să-şi ţină de drept cnezatul"(cww omnibus iuribus et proventibus, quibus alii kenezii keneziatum de iure teuere consueverunt)34. Dania avea caracter de veci (perpetuo et irrevocabiliter) şi în acest caz cnezatul era o stăpânire de pământ specifică care se acorda unui nobil, care stăpânea deja cu drept nobiliar la Bocicoiel. La 1458 acelaşi Simion îşi confirma cnezatul rămânând obligat cetăţii Hust doar cu 25 berbeci ca victualii35. Haţeganul Nicula fiul lui Ungur din Băieşti primea confirmarea cnezatului posesiunii româneşti Băieşti pentru meritele sale şi mai ales ale tatălui său, mort eroic în campania cea lungă din Balcani36. Iancu, în calitate de comite perpetuu al Bistriţei şi căpitan suprem, dăruia la 31 mai 1451 în numele regelui Ladislau V nobililor Dan, Şuşcă şi Gostolan de Săcel 32 Actul lui Iancu de Hunedoara din 18 iunie 1451, Seghedin, Mihályi, 212: "prescriptas possessiones cum omnibus earundem utitUtatibus et pertinentiis prefato ambrosio et Michaeli remitiere et resignare ac a iursdictioni died castri penitus sequestrare, manusque vestras et veslrorum de eisdem in toto excipere debeatid'. 33 Mihályi, 234, sentinţa regală din 2 martie 1457. 34 Mihályi, 194: "more et ad instar ceterorum Valachorum in dicta comitatu Maramorosiensi possessiones habentium". 35 Mihályi, 242, 243. 36 Actul lui Iancu din 6 mai 1449, Hunedoara, Hurmuzaki-Densuşianu, 1/2, p.761-762. 122
