Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)
Ioan Drăgan: Cnezi şi nobili români în vremea Corvineştilor
3 - grevată de obligaţii specifice, pe care le putem grupa în trei categorii: dări, slujbe şi o a treia, mai puţin definită, cuprinzând rânduieli, învoieli, condiţii, care pot ascunde de fapt tot primele două. în mod logic, urmează să stabilim în continuare, în măsura informaţiei existente, conţinutul mai exact al acestor obligaţii, să arătăm cui erau prestate şi să stabilim dacă avem de-a face cu o stăpânire condiţionară sau nu. Derivată din cea cnezială, proprietatea nobiliară românească nu putea fi grevată de obligaţii decât de aceeaşi sorginte. Compoziţia acestora şi faptul că erau prestate cetăţii regale şi nu fiscului reprezintă diferenţa specifică faţă de celelalte posesiuni nobiliare. Obligaţiile cneziale nu s-au modificat prin simpla danie cu drept nobiliar. în principal erau slujbele (servicia), în primul loc obligaţiile militare şi slujba la cetate, censul regal (census regie maiestatis), cincizecimea (quinquagesima), darea specifică românilor de peste tot, şi daturile (mimera). Acesta reprezintă un capitol care necesită tratare aparte, pe care nu ne-am propus a-1 aborda aici. "Condiţiile" în care erau stăpânite posesiunile româneşti fac parte din ansamblul obligaţiilor specifice ale acestora faţă de cetatea regală de care s-au desprins şi a modului lor de prestare. Ansamblul acestor obligaţii nu poate fi nicidecum considerat ca o condiţie a nobilităţii posesiunii şi a beneficiarului. "Condiţionări" erau nobilii şi cnezii posesori din cuprinsul domeniului feudal, care aveau într-adevăr un statut nobiliar limitat şi condiţionat de apartenenţa la un domeniu. Proprietatea cnezială liberă n-a avut nicicând caracterul de beneficiu, conferit unui beneficiar de aiurea, condiţionat şi retractabil la bunul plac al suveranului, aşa cum s-a încercat în van a se acredita de către o anumită istoriografie. Dimpotrivă, ea avea, cum s-a subliniat, atributele esenţiale ale unei proprietăţi de tip feudal, creată nu de rege, ci generată "ab antiquo" de evoluţia seculară anterioară a societăţii româneşti. 4 - nu aparţine de domeniul unei cetăţi regale sau de cel al vreunei funcţii oficiale, cum ar fi voievodatul, banatul etc. Deşi obligaţiile menţionate mai sus, prestate cum am văzut cetăţii regale de care s-au desprins, ar putea sugera o dependenţă juridică faţă de aceasta, formulami nu lasă loc niciunui echivoc în acest sens. Proprietatea cnezială sau nobiliară în discuţie este liberă, separată de alte drepturi de stăpânire şi necondiţionată. De fapt, dania unui cnezat care făcea parte din domeniul cetăţii regale, mai rar întâlnită în această perioadă, era subliniată ca atare în act. La 1458 loan fiul lui Petru Ungur de Nădăştia obţinea de la rege jumătatea posesiunii Nădăştia, care ţinuse până atunci 120
