Diaconescu, Marius (szerk.): Nobilimea romanească din Transilvania (Satu Mare, 1997)

Ioan Drăgan: Cnezi şi nobili români în vremea Corvineştilor

nobili din districtul Haţeg"8. Aceste referinţe exprese la cnezii posesori, similari nobililor, în Maramureş respectiv Haţeg sunt între cele mai târzii, dacă nu chiar ultimele9, pentru cele două regiuni în care, cel puţin în formă, nobilimea a înlocuit cnezimea. Chiar şi imperfectul folosit în formulele anterioare (consueverunt) trimite la un exemplu mai vechi, iar beneficiarii actelor în ambele cazuri nu sunt calificaţi nici cnezi, nici nobili.

înlocuirea termenului "cnez" cu cel de "nobil" în Maramureş şi Haţeg este de pus şi în legătură cu evoluţia comunităţii nobile din aceste ţinuturi, care a adoptat treptat modelul comitatens, Maramureşul încă înainte de 1400, iar Haţegul după 1420, prin contopire cu comitatul vecin al Hunedoarei. O dezvoltare puţin mai aparte a cunoscut Banatul, unde împrejurările specifice unui teritoriu de graniţă şi la adăpostul organizării districtuale structurile sociale româneşti şi-au asigurat conservarea vreme mai îndelungată. Aici cnezii sunt prezenţi şi în vremea lui Iancu de Hunedoara în compunerea adunărilor obşteşti districtuale, după cum rezultă din actele emise în numele "obştii nobililor şi cnezilor" (universitas nobilium et keneziorum)10 11. Cnezii mai apar alături de nobili şi în celebrul privilegiu din 29 august 1457 acordat "tuturor nobililor, cnezilor şi celorlalţi români"(universorum nobilium et keniziorum ac ceterorum walachorum) din cele opt districte bănăţene, prin care li se răsplăteau meritele în apărarea graniţei dunărene". Aceasta pare a fi şi ultima menţiune expresă a cnezilor bănăţeni ca element distinct al feudalităţii româneşti. Pentru cnezii din districtele privilegiate actul din 1457 înlătura şi ultimele diferenţe care îi mai deosebea de nobilii români de acolo, anume, prevăzând scutirea lor de vămi, de care nobilii români de acolo se bucurau în mod firesc "ca ceilalţi nobili adevăraţi ai ţării"12, şi

* Analele Acad. Române, Mem. Sect. 1st, seria III, t.XVlI, p.219-220: "quibus ceteri Kenezii nobilesque districtus de Haczak suos keneziatus tenere consueverunt. "

9 Actul publicat de Mihályi cu data de 1 iunie 1453, Haţeg (nr. 216) este un fals evident.

Cele mai binecunoscute, fiind păstrate, aparţin districtului central al Caransebeşului (Sebeş, în documente). Vezi Pesty, Szörény, III, 46, 59 ş.a.

11 Pesty, Krassó, 111,312.

12 Ibidem: "Postremo eosdem nobiles walachos instar verorum nobilium regni noştri, item kenezios eorundem valachorum ex omni solucione triburi tam noştri quam aliorum quorumcumque exemptos esse volumus et supportatos". în context, atragem atenţia asupra forţării traducerii sintagmei subliniate în sensul asimilării, în general, a nobililor românii cu nobilii "adevăraţi" ai ţării (Pascu, Voievodatul. IV, p.52; I. Drăgan în AIICN, XXVII, 1985-113