Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)

I. Introducere

I. INTRODUCERE

Epoca eneolitică reprezintă o etapă istorică relativ frământată şi complexă, atât datorită fenomenelor economice şi sociale noi, generate de apariţia şi dezvoltarea metalurgiei aramei cât şi a influenţelor etno-culturale sudice şi răsăritene. Astfel, în locul marilor comunităţi agricole şi stabile, specifice epocii neolitice târzii se produce o fragmentare culturală, zonală, care va duce la apariţia unor cercuri şi orizonturi culturale noi, pe teritorii întinse. Acest fenomen constituie, de fapt, începutul procesului de indoeuropenizare. Epoca se caracterizează pnntr-o stabilitate relativă a comunităţilor omeneşti, un areal de vieţuire clar delimitat geografic şi o înfloritoare şi mai ales dinamică viaţă economică şi culturală1.

Cultura Tiszapolgâr face parte dm civilizaţiile mari ale epocii eneolitice, recent denumită la noi şi epoca cuprului (Kupferzeit)2 atât prin fenomenele culturale bine delimitate ce o reprezintă cât şi prin arealul geografic pe care îl ocupă, ori prin legăturile şi influenţele pe care le exercită asupra culturilor vecine, contemporane ei. Denumirea culturii provine de la staţiunea eponimă situată în nord-estul Ungariei3 fund folosită şi acceptată astăzi în literatura arheologică de specialitate de către toţi

1 P. Roman, Dacia N.S., XV, 1971, pp. 31-69; idem, Banatica, 2, 1973, pp. 55-77; idem, Acta Hargitensis, 1,1980, pp. 13-21; idem, SCIVA, 32, 1981,1, pp. 21-22.

2 Gh. Lazarovici, ActaMN, XX, 1983, p. 3-31. Noţiunea de epocă a cuprului (Kupferzeit) nu a fost acceptată de toţi specialiştii români, generând o serie de discuţii şi controverse. Astăzi ea este tot mai des uzitată şi credem că poate fi acceptată, cel puţin pentru arealul culturii Tiszapolgâr din ţara noastră, mai ales în contextul metalurgiei aramei (C. Beşliu, Gh. Lazarovici, A. Olariu, ÂctaMP, XVI, 1992 pp. 97-128).

3 Localitatea Polgár este situată la câţiva kilometri de malul stâng al Tisei, în judeţul Hajdu-Bihar, din Ungaria. Primele descoperiri au fost efectuate aici de F. Tompa în 1929 (11 morminte) dar denumirea a intrat în uz după publicarea exhaustivă de către I. Bognár- Kutzián a necropolei din punctul Basatanya (155 de morminte ale culturilor Tiszapolgâr şi Bodrogkeresztúr) în The Cooper Age cemetery of Tiszapolgár-Basatanya, 1963, şi mai ales după includerea celor nouă puncte cu descoperiri Tiszapolgâr, de pe teritoriul localităţii în monografia culturii; idem, The Early Cooper Age. Tiszapolgâr Culture in the Carpathian Basin, 1972.