Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)

II. Catalogul descoperirilor

83

are numai două) şi cu 2 pe corp. După forma vaselor, a manierei de confecţionare şi a omamenticii acestora, mormântul poate fi datat în faza timpurie a culturii Tiszapolgár fiind legat, probabil, de o altă aşezare decât cea de la Holumb.

58. STUPINI (com. Hida, SJ)

Dealul Stupinilor

De pe acest deal, din apropierea localităţii, au fost adunate mai multe fragmente ceramice, bucăţi mari de chirpici şi fragmente vitrificate sau roşii, arse secundar, care au ajuns în colecţiile Muzeului judeţean de istorie şi artă din Zalău (neinventariate) şi care atestă o locuire Tiszapolgár în punctul menţionat.

Cele câteva fragmente de culoare gri au fost angobate dar angoba s-a exfoliat de pe suprafaţa lor. Menţionăm şi un fragment de vas de culoare maronie, din pastă omogenă, bine arsă, care este decorat cu o proeminenţă semiperforată (pl. 125/5). Aşezare Tiszapolgár, faza timpurie A.

59. SUPLACU DE BARCĂU (com. Suplacu de

Barcău, BH)

a. Lapiş II

Aşezarea eneolitică se găseşte în mijlocul unei terase joase a râului Barcău şi a fost semnalată de D. Ignat, în 1982222, apoi investigată în 1987223. La ora actuală este deja cunoscută în literatura de specialitate224. In anul 1977 a fost descoperită o locuinţă de suprafaţă (L = 3,80 m) dar fără să fie pus în evidenţă stratul de cultură. Se presupune că este o locuinţă izolată sau la marginea aşezării. Din stratul de cultură a fost salvat un bogat material arheologic225. Ceramica are culoarea cenuşie şi roşiatică, dcgresantul nisip, uneori angobată, ca forme fiind menţionate

222 D. Ignat, Crisia, XII, 1982, pp. 19-20.

223 Ibidem, XVIII, 1988, pp. 325-337.

224 Idem, ActaMN, XIV, 1977, p. 17; Gh. Lazarovici, op. cit., p. 17.

225 D. Ignat, Crisia, XII, pp. 19 şi 21.