Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)
II. Catalogul descoperirilor
71 peştera a fost locuită, cel puţin sezonier, şi de purtătorii culturii Tiszapolgár în faza sa dezvoltată, B. 43. PIR (com. Pir, SM) Várgáncs Punctul se află la 1 km nord de localitate, în dreapta drumului Piru Nou - Pir, spre valea Eriului, în apropiere de Holm şi a fost identificat prin cercetări de teren de către I. Németi168. Materialul ceramic descoperit aici este confecţionat din pastă grosieră, lucrată neîngrijit, are mult mâl în pastă şi este slab ars. Fiind foarte fragmentar nu se pot reconstitui forme; ornamentaţia este săracă, simplă şi monotonă: proeminenţe-cioc perforate şi semiperforate. Materialul se găseşte în colecţia Şcolii generale nr. 1 din Cărei, inv. 91-92, pl. 25/10-11. Aşezare Tiszapolgár timpurie, A. 44. PIŞCOLT (corn. Pişcolt, SM) Cărămidărie Punctul „Cărămidărie” este cunoscut mai ales prin descoperirile de materiale datând de la sfârşitul neoliticului dezvoltat169. Este simát la câteva sute de metri sud de localitate, în stânga şoselei Pişcolt - Oradea, lângă o veche cărămidărie care a funcţionat acolo în perioada interbelică. I. Németi a salvat de aici, în 1981, un interesant material Tiszapolgár ce provenea dintr-o groapă menajeră distrusă parţial de lucrări. Zona se află la limita dintre câmpia nisipoasă a Nirului şi cea înaltă a Careiului, fiind, în preistorie, foarte propice habitatului. Materialul ceramic salvat din groapă (G. 1) provine de la vase de mare capacitate, lucrate din pastă grosieră, având ca degresant nisip şi cioburi pisate (culorile sunt roşiatice şi maronii), de la arderi suplimentare şi o ceramică fină ce provine de la vase mici, cu pereţi subţiri, din pastă omogenă de culori închise: negru, maroniu şi cenuşiu. Acestea sunt, de cele mai multe ori, bine netezite, angobate şi, uneori, lustruite, având în 168 Informaţii I. Németi; Gh. Lazarovici, op. cit., p. 16. 169 Gh. Lazarovici, I. Németi, ActaMP, VII, 1983, pp. 17-60.
