Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)

II. Catalogul descoperirilor

68

cenuşii, cu nisip în pastă, lucrate, în general, îngrijit, decorate cu proeminenţe-cioc semiperforate şi cu barbotină stropită. Fund foarte fragmentare nu se pot reconstitui forme de vase. înv. CC 352/1982, pl. 127/7-9. Aşezare Tiszapolgăr faza A.

39. PĂULIŞ (com. Păuliş, AR)

Vatra satului

De pe un platou din faţa fostului sediu al CAP din localitate provin mai multe materiale arheologice confirmate şi de cercetările de teren efectuate aici de E. Dörner în anul 1962154. Se remarcă în mod deosebit o cupă cu picior, miniaturală. Are culoarea cenuşie şi este confecţionată dintr-o pastă omogenă, de bună calitate, bine arsă. Piciorul este scund şi are opt perforaţii mici grupate câte două. Corpul vasului este modelat asimetric (puţin deformat) şi buza este profilată şi trasă mult spre exterior. Pe corp are 4 butoni mari în raport cu dimensiunile vasului; ei imită proeminenţele cioc, dintre care numai unul este perforat. Dimensiuni: DB — 3,5 cm, DG = 6 cm, I = 4,1 cm. Piesa este o mică bijuterie de olar, atât ca formă şi dimensiuni cât şi ca tehnică şi ardere.

De pe teritoriul localităţii sunt semnalate în literatura arheologică şi alte două puncte cu descoperiri aparţinând culturii Tiszapolgâr155.

Cupa miniaturală (Muzeul judeţean Arad, inv. 14232; pl. 118/8) şi observaţiile lui E. Dömer confirmă existenţa la Păuliş a unei locuiri Tiszapolgâr, faza B.

40. PECICA (corn. Pecica, AR)

Şanţul mare

în colecţia veche a muzeului judeţean Arad, printre materialele din epoca bronzului, provenite din săpăturile anilor 1910-1911, efectuate de M. Roska sau F. Juhász în situl de la

154 Cf. registrul inv. II, Muzeul judeţean Arad.

155 „La Năidoreni”, la cca. 1 km sud de Mureş, E. Pădureanu, Banatica, 2, 1973, p. 401, şi „Dealul bătrân” la nord-est de localitate. Idem, Crisia, XV, 1985, p. 36; idem, Symp. Thrac., 6,1988, p. 38. Primul punct este confirmat şi de cercetările de teren ale lui A. S. Luca.