Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)
II. Catalogul descoperirilor
42 nu se poate cunoaşte întrucât lipsesc scheletele49, dar cu certitudine numărul lor trebuie să fie mai mare de patru50. Cert este faptul că din cele 19 vase, opt sunt de certă factură Tiszapolgár, şase sunt tipice pentru cultura Bodrogkeresztúr iar cinci au caracter tranziţional, fiind comune ambelor culturi51. Şi cele două dăltiţe de aramă presupun, dacă nu o încadrare mai timpurie a metropolei, atunci cel puţin un caracter de tranziţie al acesteia, iar dacă se ia în considerare întregul material descoperit la Ciumeşti similitudinile cu cele de la Basatanya sunt evidente52. Tot din această zonă („Silozuri”) provine un vas-biberon găsit întâmplător şi intrat în patrimoniul muzeului careian (inv. 4210)53 împreună cu un vasborcan Bodrogkeresztúr (inv. 4209, inedit) care pledează pentru atribuirea necropolei celor două culturi. 15. COMĂNEŞTI (corn. Hăşmaş, AR) Vechiul cimitir Prin cercetări de teren, în zona deluroasă din sudul munţilor Codru-Moma, pe o terasă a Văii Agrişului, la cca. 500 m de localitate, FI. Dudaş a descoperit54 în punctul „Vechiul cimitir” o aşezare „tipic tisoidă”55. Materialul arheologic descoperit a intrat, în 1977, în colecţiile muzeului judeţean Arad şi constă în unelte de piatră şlefuită (topoare, şlefuitoare, percutoare) şi fragmente ceramice. Acestea provin de la vase din pastă fină, intermediară şi mai puţin grosieră, de culori deschise: gălbui, roşiatice, cenuşii şi 49 Situaţia în care lipsesc scheletele din morminte este destul de frecventă în zona dunelor de nisip chiar şi pentru perioadele mai recente, datorită benzilor de limonit. Vezi şi C. Kacsó, op. cit., p. 52. 50 Numărul mediu de vase în mormintele necropolei eponime culturii de la Basatanya este de 3-4 pentru Tiszapolgár şi 4-5 pentru Bodrogkeresztúr. 51 C. Kacsó, op. cit., Tiszapolgár, pl. VII/1-4, VIII/1, 3-4, IX/1, Bodrogkeresztúr, pi. VIII/5-7, IX/2-4; caracter de tranziţie: pl. VII/5-7, VIII/2 şi IX/5 52 I. Bognár-Kutzián, op. cit., 1972, p. 96. Din cele 155 de morminte ale necropolei săpate de autoarea monografiei, 59 aparţin culturii Tiszapolgár, 89 culturii Bodrogkeresztúr şi 7 au caracter de tranziţie, iar din cele 11 morminte săpate de F. Tompa, în 1929, în acelaşi loc, 4 sunt Tiszapolgár, 3 Bodrogkeresztúr şi 4 au caracter tranziţional. 53 N. Iercoşan, Satu Mare StCom, V-VI, 1981-1982, pp. 35-38. 34 FI. Dudaş, Rcv. Muz., 1970,4, p. 355. 55 Vezi nota 1/4 supra.
