Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)
II. Catalogul descoperirilor
33 dimensiunile aproximative de 90 x 70 m, întinzându-se pe o suprafaţă de peste 300 mp. (pl. 7, Muzeul Cărei inv. 7928-8215, 8290-8320 şi 8642-8670)36 (Vezi şi pl. 6/a). Stratigrafia verticală evidenţiată de secţiunile şi casetele practicate (pl. 8) se prezintă astfel: -0-30 (35) cm strat vegetal, de culoare brun roşcat, deranjat de lucrările agricole; -0-60 (65) cm strat de cultură eneolitic care conţine un bogat material arheologic din care se profilează complexele aparţinând acestei epoci (locuinţe, gropi, vetre); -60-110 cm strat neolitic târziu (cultura Tisza? aspectul Herpâly); -110-130 (140) cm sol gălbui-roşcat, steril din punct de vedere arheologic, nivelul antic de călcare şi la -140 cm apare solul viu, galben nisipos cu congregaţiuni calcaroase. La acest nivel apar şi mormintele gepidice care se suprapun aşezărilor, în sectorul nordic şi vestic al sitului. Cercetările de până acum au vizat zona centrală şi nordică a aşezării în funcţie de condiţiile concrete, zona fiind cultivată, cu intenţia de a sonda întreaga suprafaţă a sitului prin secţiuni ce se intersectează perpendicular. Astfel, în anul 1991 a fost practicată S. I de 20 x 1,5 m orientată E-V în zona centrală şi S. II de 10 x 1,5 m perpendiculară pe prima, în sectorul sudic; în 1944 a fost prelungită S. I cu S. I a, spre est şi S. I b şi c spre vest şi a fost săpată o casetă C. I. de 4 x 4 m pentru dezvelirea unui complex neolitic şi a fost practicată S. II a în prelungirea spre sud a S. II. în anul 1995 a fost deschisă caseta C. II şi S. III de 20 x 1,5 m în prelungirea S. II, dar spre nord, iar în 1996 S. III a de 10 x 1,5 m spre nord de S. III; S. IV de 20 x 1,5 m şi casetele A şi B de 6 x 4 respectiv 7,5 x 3 m la nord şi sud de carourile 3-6 ale acestei secţiuni şi S. V de 10 x 1,5 m în partea vestică şi două casete mici (C. 1 şi C. 2) pentru dezvelirea unor morminte gepidice (pl. 7). Vestigiile aparţinând culturii Tiszapolgâr, în ordinea descoperirii lor, sunt: Groapa nr. 1 (G. 1) găsită la capătul estic al S. 1/1991 şi cel vestic al S. I a/1994 se profilează clar din nivelul Tiszapolgâr, 36 N. Iercoşan, Carei-Cozard, Aşezarea neolitică şi eneolitică, în, Cronica cercetărilor arheologice, campania 1996,1997, p. 9.
