Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)
V. Concluzii
184 cultură şi prezintă o mare variabilitate a tipurilor: pe înălţimi, unele apărate natural, amplasate strategic, cu posibilitate de supraveghere a unor zone bogate în resurse naturale; locuiri în peşteri, probabil sezoniere; altele din zona de câmpie amplasate pe terase înalte sau uneori joase, de-a lungul apelor curgătoare. Nu au fost identificate urme de fortificaţii artificiale. Aceste tipuri de aşezări presupun o economie şi un habitat ce reflectă o oarecare instabilitate şi o mare mobilitate a triburilor. 2. Datele despre locuinţe simt puţine în zona noastră, ca de altfel şi în restul arealului culturii; ele au fost puse în legătură cu fazele de evoluţie a civilizaţiei Tiszapolgár. In perioada timpurie se găsesc bordeie şi locuinţe de suprafaţă, iar în faza târzie, mai ales locuinţe de suprafaţă. Forma lor este rectangulară şi sunt de dimensiuni reduse, având câte o încăpere. In interior şi în exteriorul lor se găsesc vetre de foc, ovale, unele mai mici, altele mat mari; între ele s-au aflat numeroase gropi de diferite forme şi dimensiuni. Judecând după intensitatea de locuire a aşezărilor, după grosimea stratului de cultură şi mărimea locuinţelor se poate concluziona că triburile Tiszapolgár dispuneau de o mare mobilitate, mai ales de-a lungul apelor curgătoare, adevărate căi de comunicaţie şi comerciale. 3. Şi în economie se produc schimbări esenţiale faţă de epoca precedentă, ocupaţia predominantă devenind creşterea animalelor, în detrimentul cultivării plantelor. Animalele domestice care au preponderenţă în economia comunităţilor Tiszapolgár sunt ovicaprinele şi suinele, rata bovinelor scăzând apreciabil. Acest fenomen se observă nu numai în vestul României dar şi în alte arii culturale vecine, fapt ce reflectă o schimbare profundă în economia triburilor eneolitice, cu repercusiuni şi în viaţa socială şi spirituală. De asemenea se observă o intensificare a vânătorii, rata acesteia crescând în unele situri până la două treimi din numărul total a resturilor osteologice de mamifere din complexe (Carei-Cozard, G. 8). Sunt vânate mai ales speciile de cerb, căprior şi mistreţ. Deşi schimbările rapide ale ariilor cercurilor culturale în această perioadă sunt puse în seama pătrunderii, dizlocării şi
