Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)
IV. Periodizare a şi cronologia descoperirilor Tiszapolgár în vestul României
175 Subliniem observaţia potrivit căreia contactul direct între cele două culturi este mai intens şi a putut fi mai bine sesizat la extremităţile estice137, nordice şi sudice138 139 ale culturii Tiszapolgár. Credem că semnificaţia acestei realităţi se leagă de pătrunderea în areal a unor populaţii străine care au dus la formarea de noi cercuri şi uniformizări culturale1 39 şi reprezintă o verigă importantă a complexului lanţ al indoeuropenizării140. c) Legături Tiszapolgăr-Baden/Coţofeni In trei situri Tiszapolgár sondate în vestul României au fost descoperite materiale Baden141 şi Coţofem142. Poziţia lor stratigrafică este incertă în toate cazurile, fiind găsite în stratul vegetal de la suprafaţă, însă rămâne un lucru sigur faptul că siturile se termină cu locuiri din perioada de tranziţie la epoca bronzului, aparţinând amintitelor culturi. Deşi este exclus orice contact stratigrafie între cultura Tiszapolgár şi Baden/Coţofeni143 şi materialele descoperite nu au valoare cronologică, trebuie să mai menţionăm din zona noastră încă şapte situri144 care se termină cu descoperiri Coţofeni. Cazul nu este singular deoarece în restul arealului culturii mai există, e adevărat, mai rar, situaţii similare145. 137 O. Floca, SCIV, 1, 1950, 2, pp. 220-224; Z. Székely, SCIV, 15, 1964, 1, pp. 121-126; D. Popescu, SCIV, 16, 1965,1, pp. 131-138; K. Horedt, Apulum, VII/1,1968, pp. 103-116; P. Roman, Banatica, 2, 1973. 138 I. Bognár-Kutzián, op. cit., p. 188. 139 P. Roman, op. cit., pp. 71-77; idem, Acta Hargitensia, 1, 1980, pp. 13-14; idem, SCIVA, 32,1981,1, pp. 21-29. 140 Ibidem; Al. Vulpe, în, Comori ale epocii bronzului din România, 1995, pp. 17-18. 141 La Carei-Cozard a fost găsită o amforă fragmentară tipică pentru cultura Baden; materialul inedit, Muzeul Cărei. 142 Homorodu de Sus şi Vezendiu. 1431. Bognár-Kutzián, op. cit., p. 188. 144 Apa-„Ciarda popii”, Dud-„Cioaca Chiciora”, Peticei, Răstolţu, Desert, Sebiş, Sintea Mică şi Unimăt. în ultimul caz există o inversiune stratigrafică; cf. S. Dumitraşcu, Satu Mare StCom, 1,1969, p. 43, fig. 3. 1451. Bognár-Kutzián, op. cit., p. 188.
