Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)

IV. Periodizare a şi cronologia descoperirilor Tiszapolgár în vestul României

171

Un alt criteriu de separare a celor două faze este cel al tipului de locuinţă, pe baza descoperirilor de la Dăbâca105 şi Oradea-Salca106, bordeiul fiind specific fazei timpurii iar locuinţa de suprafaţă celei târzii. Concluzia se bazează numai pe observaţiile stratigrafice, materialul publicat de la Dăbâca este unitar, neexistând nici un criteriu de diferenţiere tipologică a lui107 *, iar cel de la Oradea provine din săpături mai vechi şi este publicat fragmentar’u8.

Cunoaşterea evoluţiei, a fazelor şi a cronologiei interne a culturii Tiszapolgâr în vestul României este mult îngreunată de lipsa unor cercetări sistematice precum şi de deficitara punere în circuitul ştiinţific a descoperirilor efectuate prin publicarea lor parţială şi sporadică. Săpături sistematice de salvare sau sondaje ad-hoc au fost efectuate în şapte situri109, toate fiind aşezări. Menţionăm că nici o aşezare din zona în discuţie nu a fost săpată exhaustiv, ca de altfel nici din întregul areal al culturii110. Nici descoperirile funerare prin puţinătatea lor111 şi lipsa unor observaţii clare şi sigure, nu oferă prea multe date în privinţa cronologiei.

Coroborând toate datele accesibile până în prezent despre habitatul şi artefactele aparţinând culturii Tiszapolgâr din vestul României, şi în special despre ceramică (factură, ornamentică, tipologie), se poate concluziona că în evoluţia ei internă are două faze:

a) Fa%a A sau timpurie (pl. 2) caracterizată prin:

aşezări mici amplasate pe înălţimi şi de-a lungul apelor curgătoare, cu un strat subţire de cultură, fapt ce denotă o mare mobilitate a comunităţilor;

105 N. Vlassa, op. cit., pp. 142- 160.

D. Ignat, ActaMN, XIV, 1977, pp. 18-19.

107 N. Vlassa, op. cit., p. 143.

tos Vezi nota 13, supra

109 Carei-Cozard, Dumbrava-„La Cosma”, Homorodu de Sus-„Lunca”. Oradea-Salca, Suplacu de Barcău-„Lapiş”, Vezendiu-Drumul Tireamului şi Zalău-Valea Miţii.

110 I. Bognár-Kutzián, op. cit., p. 164.

111 Căpleni, Ciumeşti, Hotoan, Ip, Oradea, Sántául Mic, Sântana şi Şimian.