Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)
I. Introducere
16 mai ales, pentru condiţiile de apărare naturală pe care le ofereau, grindurile, popinele şi insulele dm aceste ţinuturi fiind mtens locuite în această perioadă. Solurile regiunii de vest a României au o mare varietate, în funcţie de condiţiile pedoclimatice, de geneză şi de etajarea lor altimetrică. Astfel, solurile de câmpie şi luncă sunt cernoziomuri, soluri aluvionare, gleice. In depresiuni şi pe terasele dealurilor piemontane găsim cernoziomuri şi soluri brune podzolice şi brun roşcate de pădure. Toate acestea au permis comunităţilor eneolitice practicarea cultivării primitive a plantelor şi creşterea animalelor domestice17. Flora şi vegetaţia din epoca eneolitică este puţin cunoscută, dar credem că nu putea fi mult deosebită de aceea a zilelor noastre. Cercetările fitoistorice şi analizele paleopolinice indică pentru această perioadă o etapă a fagului18. Bineînţeles că exista o etajare a vegetaţiei în funcţie de altitudinea reliefului, la câmpie predominând zona de silvostepă, pe dealuri şi munţii scunzi pădurile de foioase, iar pe munţii înalţi răşinoasele, fenomenul de împădurire fiind, evident, mult mai accentuat decât în zilele noastre19. Fauna regiunii de vest a României, în epoca eneolitică timpurie, este şi ea puţin cunoscută datorită lipsei analizelor de eşantioane de material osteologic din săpăturile sistematice. Pe baza analizei resturilor de faună din G. 2 de la Carei-Cozard, groapă datată în neoliticul târziu20 şi a materialului osteologic de la Parţa21 (groapă Tiszapolgâr), se poate deduce că vânătoarea rămâne o ocupaţie principală a comunităţilor eneolitice, fiind vânate cu 17 H. Asvadurov şi colaboratorii, Solurile judeţului Satu Mare, în: Studii pedologice şi Dări de seamă, 1964-1972, I, pp. 47-66, 331-353; V. Velcea, I. Velcea, Oc. Mândruţ, op. cit., pp. 61-63, I. O. Berindei, Gr. P. Pop, op. cit., pp. 58-64; A. Bogdan, M. Călinescu, op. cit., pp. 60-64; T. Morariu, V. Sorocovschi, op. cit., pp. 68-71. 18 M. Botzan, op. cit., p. 23, tabel 1,1. 19 C. G. Giurescu, Istoria pădurii româneşti, 1976, pp. 11-28; V. Velcea, I. Velcea, Oc. Mândruţ, op. cit., pp. 51-61; I. O. Berindei, Gr.P. Pop, op. cit., pp. 51-58; A. Bogdan, M. Călinescu, op. cit., pp. 64-67; T. Morariu, V. Sorocovschi, op. cit., pp. 61-66. 20 G. El. Susi, Resturile de faună din groapa neolitică târzie de la Carei-Cozard (G. 2), în Satu Mare, Studii şi comunicări, XIV, 1997, pp. 59-62. Vezi Anexa nr. 6. 21 Idem, Banatica, 13, 1995, pp. 23-51.
