Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)
III. Elementele componente ale culturii Tiszapolgár în vestul României
155 discuţii, analize, clasificări293 fără a se ajunge întotdeauna la un consens asupra valorii cronologice şi apartenenţei culturale la o civilizaţie sau alta, atât datorită numărului mare de exemplare, tipuri şi variante cât şi a circulaţiei acestora pe spaţii întinse. Strâns legate de apariţia metalurgiei aramei ale cărei urme arheologice din păcate nu au putut fi puse în evidenţă în zona noastră294, topoarele au fost utilizate mai ales ca arme şi mai puţin ca unelte ori, poate, însemne de stratificare economică sau socială, ori marfă de schimb, aşa cum dovedeşte poziţia lor în morminte, cât şi datorită proprietăţilor maleabile ale cuprului, de către purtătorii culturii Tiszapolgâr. Zonele cuprifere din vestul României (Anexa nr. 2 şi pl. 1) cu cele 24 de localităţi dintre care unele cu mai multe obiective, reprezintă regiunea cu cea mai mare densitate de zăcăminte de cupru nu numai din România dar şi din Europa295. Acest lucru explică şi numărul mare de topoare de aramă în vestul României (Anexa nr. 3, pl. 5). Dacă ţinem seama că în mai multe din cele 70 de localităţi au fost descoperite depozite de topoare sau mai multe exemplare (Cărei, Cermei, Ciumeşti, Josani, Cotiglet, Răstolţu Mare, Pir, Sfâmaş, Şimleu Silvaniei, Tarcea, Tăuleu şi Ugruţiu) şi că, probabil, multe s-au pierdut ori au fost încorporate, prin retopire, în depozitele sau piesele de bronzuri (numărul lor în zonă fiind, de asemenea, foarte mare) avem imaginea unei intensităţi deosebite a metalurgiei aramei şi a unei circulaţii masive de piese finite în zona de vest a României. Nu credem că este cazul aici a unei analize amănunţite referitoare la topoarele de aramă dar menţionăm principalele tipuri şi variante ale acestora: topoare-ciocan, Plocnik, Hohe, Mezőkeresztes, 253 Vezi nota precedentă. 294 Urmele exploatărilor preistorice (în gropi sau galerii simple) nu pot fi deosebite de cele din epoca romană sau medievală deoarece tehnologia exploatării nu a evoluat semnificativ în acest interval de timp. Cf. E. Iaroslavschi, în Metalurgia neferoaselor în Transilvania preistorică, 1995, pp. 9-14. Primele exploatări sistematice de cupru preistoric au fost puse în evidenţă la nivelul şi în arealul culturii Vinca C; cf. B. Jovanovic, Starinar, XXIII, 1974, pp. 1-14. La noi primele dovezi arheologice de exploatare a zăcămintelor de cupru au fost descoperite în Banat, la nivelul culturii Coţofeni; cf. Z. Maxim-Kalmăr, Symp. Thrac., 9,1992, pp. 78-79. 295 Vezi bibliografia selectivă de la Anexa nr. 2.
