Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)
III. Elementele componente ale culturii Tiszapolgár în vestul României
139 ornamentale, în speţă proemmenţe-cioc, perforaţii şi impresiuni. Deşi în raport cu perioada precedentă repertoriul ornamental este într-o accentuată scădere, la o analiză mai atentă, pe loturi mari de ceramică, se poate observa că decorul este totuşi destul de divers şi, mai ales, ingenios folosit. O primă observaţie este că purtătorii culturii Tiszapolgár renunţă la pictarea vaselor cu toate că procedeul era bine cunoscut şi larg folosit în neoliticul târziu de comunităţile care constituie substratul cultural al acestei civilizaţii şi că vecinii din răsărit (purtătorii culturilor Petreşti şi Cucuteni- Ariuşd) ating dezvoltarea maximă a ceramică pictate tocmai în această perioadă. Fenomenul, credem, că se leagă de schimbările profunde produse în cadrul comunităţilor de mişcarea lor continuă şi de transformările economice şi sociale generate de creşterea preponderenţei păstoritului şi a difuziunii metalurgiei aramei. Angobarea, procedeu des utilizat, nu produce efecte coloristice deosebite pe ceramica Tiszapolgár, slipul având în general aceeaşi culoare ca şi vasul, fiind confecţionat din acelaşi material, dar mai fin, ca şi recipientul pe care se aplica. Un efect metalizant se obţinea printr-o bună lustruire şi ardere a ceramicii. Arderea bună a vaselor presupune existenţa unor cuptoare speciale care, însă, nu au fost descoperite până în prezent în arealul cultură217 dar, bănuim, că nu se puteau deosebi prea mult de cele folosite de comunităţile cucutiene contemporane218. Menţionăm faptul că decorarea nu este specifică unor tipuri ceramice bine determinate şi că dimensionarea ornamentelor plastice respectă, în general, proporţiile recipientelor decorate. 1. Decorul imprimat este cel mai răspândit şi variat ornament în cultura Tiszapolgár şi constă în imprimarea în pasta moale a vaselor a unor impresiuni rotunde, mai rar ovale sau triunghiulare, de diferite mărimi, de obicei în concordanţă cu dimensiunile recipientului decorat. Ornamentarea se face cu un obiect de os, de lemn sau cu „trestia”, obţinându-se gropiţe sau adâncituri iar în ultimul caz cerculeţe concentrice. Impresiunile pot 217 I. Bognár-Kutzián, The Copper..., p. 300. 218 E. Comşa, SCIVA, 27,1976,1, pp. 23-33; idem, Jahr.Mitt.Vorges, 60,1976, pp. 353-364.
