Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)
III. Elementele componente ale culturii Tiszapolgár în vestul României
125 ca degresant nisipul fin sau, mai frecvent, cu bobul mare, ori, chiar pietriş şi, destul de rar, cioburi pisate dar numai întâmplător resturi organice tocate (ex. la Cozard şi Şumal). Este arsă bine, de multe ori suplimentar şi are, în general, culori deschise: roşiatică-gălbuie şi maronie. Formele ceramice din această categorie sunt în general de capacitate mare şi reprezintă: oale, tăvi şi vase de bucătărie. Ceramica fină este confecţionată din pastă de bună calitate, bine frământată şi omogenizată. Degresantul este aproape întotdeauna nisipul fin şi paietele de mică. Arderea este bună, culorile fiind închise: negru, cenuşiu şi mai rar brun-roşcat. Pereţii interiori şi exteriori ai recipientelor sunt bine neteziţi şi de cele mai multe ori lustruiţi, dând suprafeţelor un luciu metalic. Ceramica intermediară are atributele amestecate ale primelor două categorii. Angobarea şi lustruirea este realizată cu predilecţie pe feţele interioare ale vaselor. Este necesară o menţiune în privinţa degresantului ceramicii, anume că preponderenţa o deţine nisipul fin, pe întreg arealul culturii, inclusiv în zona de vest a României, folosirea pietrişului (Crasna, Homorodu de Sus) şi a resturilor organice, reprezentând numai aspecte locale. Mâlul care dă un aspect „săpunos” ceramicii în compoziţia căreia se găseşte, sau un aspect „tisoid”, cum a mai fost denumit101, reprezintă un element principal în determinarea facturii timpurii a materialului, în evoluţia internă a culturii Tiszapolgár102, având afinităţi clare şi probabil chiar legături directe cu ceramica neolitică târzie pe zone mult mai extinse103. Aceeaşi evoluţie cronologică este precizată de prezenţa paietelor de mică în compoziţia pastei omogene şi bine arsă care reflectă întotdeauna o fază mai târzie a culturii, fapt confirmat, de altfel, şi de omamentica adiacentă pentru perioada menţionată. Arderea şi, implicit, culoarea ceramicii poate preciza în unele cazuri, dacă nu probleme de cronologie generală, cel puţin 101 Gh. Lazarovici, op. cit., p. 9. 102 Ibidem. 103 N. Kalicz, P. Raczky, ActaArh, XXXVI, 1984, pp. 115-127; Z. Kalmár, ActaMP, VIII, 1984, pp. 105-109.
