Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)
III. Elementele componente ale culturii Tiszapolgár în vestul României
113 timpurie, A (pl. 2) şi, legat de ele, fenomenul de difuziune, cu predilecţie spre vest, pe văile râurilor, dacă ne referim la faza B, târzie (pl. 3)28. Faptul că mai multe aşezări se concentrează în anumite microzone din ambele sectoare menţionate, microzonele Arad şi Sântana cu câte pateu aşezări, în sud, şi Berea şi Cărei cu câte pateu aşezări, precum şi microzona Şimleu Silvaniei cu cinci, din nord, credem că reflectă cu predilecţie nivelul actual de cunoaştere şi cercetare. Din păcate, datorită insuficienţei datelor (nici o aşezare din arealul culturii Tiszapolgâr nu a fost săpată exhaustiv)29, nu se pot trage concluzii certe sau emite generalizări de demografie istorică30 nici pentru sectoarele menţionate şi nici pentru microzone. în faza B a culturii Tiszapolgâr din vestul României se poate observa faptul că aşezările îşi continuă existenţa în zonele de formare, dar au tendinţa de a se deplasa spre vest, de-a lungul principalelor cursuri de apă (care au aceeaşi direcţie). Nici în explicarea acestui fenomen nu dispunem de date, fie ele despre climă sau astronomice31 care să aducă explicaţii plauzibile, acestea rămânând a fi doar bănuite şi, probabil, se referă la cauze economice, demografice ori, poate politice. Din datele pe care le deţinem până în prezent nu rezultă că aşezările Tiszapolgâr din întregul areal al culturii, nu numai din vestul României, erau organizate după un plan mai mult sau mai puţin preconceput. Este posibil ca aşezările de tip compact să fi avut un sistem de organizare care să folosească eficient forma de relief şi spaţiul afectat (de exemplu locuinţe în şiruri, în grupuri, ori dispuse circular), dar în mod cert aşezările de tip răsfirat nu aveau un plan sau o ordine prestabilită a amplasării locuinţelor sau a anexelor. Nu putem decât presupune existenţa unor pieţe centrale sau existenţa unor anexe gospodăreşti între locuinţe. Un lucru cert şi 28 Acelaşi fenomen poate fi sesizat şi în unna analizei hărţilor de răspândire a aşezării culturii Tiszapolgâr, pe faze, precum şi a contactului acesteia cu cultura Bodrogkeresztúr, cf. I Bognár-Kutzián, op. cit., p. 191, fig. 35, şip. 196, fig. 36. 29 I. Bognár-Kutzián, op. cit., pp. 164-171. 30 Şt. Pascu, Demografie istorică, în voi. Populaţie şi societate, Cluj, 1972, pp. 11-74. 31 B. Teleki, Starinar, XXIV-XXV, 1975, pp. 1-11; V. Trbuhovic, Starinar, XXIV-XXV, 1975, pp. 13-15.
