Iercoşan, Neţa: Cultura Tiszapolgár în vestul Romaniei (Satu Mare, 2002)
III. Elementele componente ale culturii Tiszapolgár în vestul României
111 ceramică pictată cu o substanţă neagră, bituminoasă23. Teliül de la Sântana constituie o excepţie atât prin dimensiunile lui reduse (38 m diametru) cât şi prin depunerea de 2,20 m grosimea stratului de cultură cu 5 nivele de locuire, delimitate prin platforme de locuinţe, care conţin, toate, un material arheologic unitar, databil în faza B a culturii Tiszapolgár24. Cazul nu este singular în arealul acestei culturi, o situaţie aproape identică fiind semnalată la Herpâly25. Şi, tot ca la Herpâly, la Sântana, aşezarea Tiszapolgár propnu zisă, dar de dimensiuni mult mai extinse, se găsea în apropiere. Deoarece nu a fost pusă în evidenţă existenţa unui sistem de fortificaţie artificială a tellului, ca şi datorită faptului că poziţia lui faţă de aşezarea propriu-zisă este periferică, rolul şi funcţionalitatea acestei zone mai înalte nu o putem, în actualul stadiu al cercetărilor, decât bănui; ar fi acela de zonă de observaţie într-o regiune de câmpie plată, cu probabilitate şi pentru celelalte trei aşezări din apropiere, care se găseau pe o rază de câţiva kilometri. Dacă ţinem cont de tipologia geografico-etnografică26 a aşezărilor Tiszapolgár care reflectă structural diferenţele dintre ele, atunci putem remarca două tipuri principale: a) aşezări compacte, b) aşezări răsfirate sau deschise. Din prima categorie fac parte cele mai multe aşezări Tiszapolgár din vestul României. Ele sunt caracterizate de amplasarea pe o formă de teren bine determinată: promontoriu, terasă, grind, insulă, ş.a.m.d. Au, în general, suprafeţe mici, cu limite precizate natural şi, probabil, şi artificial (şanţuri, îngrădiri), locuinţele fiind aglomerate. Al doilea tip include aşezările aflate în locuri deschise, fără limite naturale clare, unde locuinţele sunt împrăştiate, ori poate organizate în grupuri. Tipul este specific pentru aşezările din sectorul nordic al regiunii noastre, mai ales în zona de câmpie (ex. Carei-Cozard şi Staţia de epurare, Dumbrava, Vezendiu, ş.a.). 23 Idem, nota 22. 24 S. Dumitraşcu, op. cit., p. 25 şi 30, fig. 1. 25 N. Kalicz, P. Raczky, ActaArhHung, XXXVI, 1984, pp. 85-136. 26 V. Mihăilescu, Geografia fizică a României, Bucureşti, 1969, pp. 264-268; Idem, Lucrări ştiinţifice, II, Oradea, 1972, pp. 5-8.
