Puşcaş, Maria Lobonţ: Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de granită (Nord-Vestul Transilvaniei) (Satu Mare, 2015)
II. Architectura ţărănească şi atributele locuirii
Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de graniţă 1881. Casa ţărănească pentru agricultori „tiedlunghaus” construită pentru două familii, are 8 încăperi: în casa din faţă - două camere, la stradă: camera curată şi camera soacrei; o bucătărie cu pivniţă dedesubt pentru zarzavaturi şi provizii (cu uşa pivniţei în podeaua bucătăriei) şi un hol; casa din spate - două camere şi un hol (sub care este un beci din cărămidă cu boltă aici se păstrează vinul) şi o bucătărie din care se intră în grajd, care se află sub acelaşi acoperiş cu casa de locuit, ceea ce constituie încă un element de specificitate şvăbească. Pe toată lungimea, casa este prevăzută cu un tărnaţ pavat cu cărămidă arsă. Acoperişul casei (în două ape) este învelit cu ţiglă şi este prevăzut cu orifici de aerisire numite „ghibliCasa este aşezată pe un lot dreptunghiular cu structuri interioare funcţionale - grădina de flori, curtea de păsări etc. In curtea casei se află o şură şvăbească131 cu următoarele dimensiuni: 12m x 8m. (Anexe fişa analitică de construcţie nr. 15 şi fig. nr. 14-16) Fig. nr. 25, Casă şvăbească din Petreşti, jud. Satu Mare, 2008 131 Aurel Prepeliuc, Olimpia Fărcaş, „Valenţe ale arhitecturii populare la şvabii sătmăreni”, în Cultura materială şi spirituală din Bazinul Tisei Superioare. Influenţele populaţiei germane asupra celorlaltor etnii din regiune, Satu Mare, Ed. Muzeului Sătmărean, 2003, p. 287. 83
