Puşcaş, Maria Lobonţ: Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de granită (Nord-Vestul Transilvaniei) (Satu Mare, 2015)

II. Architectura ţărănească şi atributele locuirii

Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de graniţă

CAPITOLUL II

ARHITECTURA ŢĂRĂNEASCĂ Şl ATRIBUTELE

LOCUIRII

1. TRADIŢIA CONSTRUCŢIILOR DIN LEMN ÎN NORD - VESTUL TRANSILVANIEI

Tradiţia construcţiilor ţărăneşti din lemn în Bazinul Tisei Superioare, în nord-vestul Transilvaniei şi în întreg spaţiul carpatodanubiano-pontic este foarte veche, lemnul influenţând în mod direct apariţia unei veritabile civilizaţii a lemnului53.

în acest sens există informaţii concrete cum ar fi: imaginea casei dacice din lemn de formă dreptunghiulară, cu acoperişul înalt, în două ape, de pe Columna lui Traian, similară tipului arhaic de case ţărăneşti din Transilvania54, sau descrierea: „După o prealabilă netezire a terenului, câteva zeci de trunchiuri groase de arbori, fie despicate în lungime, fie cioplite în muchii, erau aşezate unele lângă altele, formându-se un fel de podină dreptughiulară, peste care se aşterneau straturi de lut amestecat cu pleavă.

Deasupra se face foc ca să se întărească şi să ajungă cam în felul cărămizii. Pe marginea platformei se ridicau pereţii înalţi de doi metri şi mai bine, din împletituri de nuiele pe un schelet de pari şi bârne, acoperiţi cu lipitură de lut frământat cu pleavă.

Acoperişul era, desigur, din stuf şi paie în două ape. Ferestrele erau rotunde şi destul de mici. Dimensiunile caselor ajungeau până la 9m X 15m55”.

în ceea ce priveşte casa românească tradiţională, informaţii importante ne-a transmis şi Paul de Alep, secretarul Patriarhului Macarie:

53 Andrei Pănoiu, Din arhitectura lemnului, Bucureşti, Ed. Tehnică, 1977, p. 83.

54 Corina Nicolescu, Case, conace şi palate vechi româneşti, Bucureşti, Ed. Meridiane, 1979, p. 48.

55 ‘"Istoria Românilor, voi. I, Bucureşti, Ed. Academiei, 1962, p. 64.

47