Puşcaş, Maria Lobonţ: Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de granită (Nord-Vestul Transilvaniei) (Satu Mare, 2015)

I. Cadrul antropogeografic al zonei studiate. Date generale şi orientative

Locuinţă, locuire şi mentalitate în zona de graniţă

Bulgari

Primele atestări documentare sunt din secolul al XlV-lea (Sălăţig- 1329 sub denumirea de Zylagzegh; Bulgari - 1377, Deja - 1343, Mineu- 1335 şi Noţig - 1387).

Aluniş

Aluniş - prima atestare documentară este în anul 1246 sub denumirea de Szeplok (de lângă Someş)31. Fână în anul 1926 este cunoscută cu numele de Săplac.

Biuşa

Satul Biuşa prima atestare documentară în anul 1388 sub denumirea de Beushaza.

3. MARAMUREŞUL32

Vechea Ţară a Maramureşului, ţara cnezilor şi a voievozilor români este poate cel mai eclatant exemplu de rezistenţă românească de-a lungul veacurilor în faţa cuceritorilor străini. Atestată încă în veacul al XlV-lea ea a fost leagănul a nenumărate procese istorice care au lăsat o urmă de neşters în istoria noastră naţională, amintim aici de primele texte în limba română şi implicit de existenţa primei mănăstiri româneşti, Perii Maramureşului, atestată documentar la 139 1 33.

Actualul judeţ Maramureş este alcătuit din patru zone etnografice distincte: Ţara Chioarului, Ţara Lăpuşului, Ţara Maramureşului (jumătatea de sud a Maramureşului istoric) şi Ţara Codrului (partea de

’’Petri Mór, op.cit, p. 382 .

“Coriolan Suciu, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, Bucureşti, Ed. Academiei, 1967, voi. I - II; lucrare consultată pentru toate localităţile din judeţul Maramureş.

33Vasile Meruţiu, op.cit, p. 20-25.

40